Bă! Da' eşti nesimţit Robert...

„Cip!” Fusese ultimul cuvânt al băiatului după ce îşi pierduse casa şi colecţia de postere cu Ryan Dunn. El era Rob Banderas, un mare jucător de poker şi împreună cu prietenii lui Cafea600 (Alin) şi Tristel ( Cristi) formau un trio formidabil şi tot odată o echipă invincibilă de poker homegames wwww.pokerstars.net. Gayu ăla de Nathanial vroia să joace şi el şi l-am trimis acasă în plm.
Înainte să ne înscriem la turneul de poker „All my life is better then juice”( în traducere: „Frunză verde trandafir”) trebuia să facem nişte bani în plus. Pe Cristi îl chema Tristel deoarece era mereu trist şi când se ducea la frizerie mânca înainte gogoşi cu jeleu iar pe Alin îl chema Cafea 600, deoarece, el în fiecare zi bea cafea şi purta mănuşi mărimea 600.
Cei trei erau buni prieteni cu Merlina care avea pojar doar jumătate de zi pe molar, şi restul zilei avea napolitane Nary de la Dumitrache pentru că tanti Gica avea magazinul în renovare. Natal o ura foarte mult pe Merlina şi vinerea o merlea cu unt de arahide şi peanuts butter, ce dracu-i asta?! Să revenim la poveste. Rob Banderas, Tristel şi Cafea600 trebuiau să facă rapid bani.
Ei s-au gândit să vândă jumări la copiii fără bani care mâncau pâine cu covrigi tatuaţi. Astfel, ei au făcut 200 de milioane dintre care 198 le-au transformat în cipsuri pentru poker.
Însă conflictele din Libia au îndemnat armata din Făurei să intre în război, Tristel şi Rob Banderas fiind nevoiţi să se înroleze în funcţia de generali ai armatei roiale ( experienţa lor în război este ştiută din poveştile trecute). Astfel, Cafea600 a rămas singur să joace împotriva a 30 de concurenţi puternici precum Femeii Făce-ţi-ai Cruce şi Măzărel.
În război situaţia nu era tocmai una prosperă şi priveliştea era apocaliptică. Tristel comanda forţele terestre iar Rob Banderas fusese concentrat să comande flota românească şi trei barje pentru transport nuclear din Turcia şi Stalingrad în Japonia.
Cei doi nu aveau nici o şansă, libienii atacând cu rachete de tip „Mariana Badea” şi iepuri. Cei doi generali dezertează din război cu ajutorul lui Tişcă şi se refugiază un an în nordul oraşului Kingston din Jamaica.
Aici au prins dragoste pentru jointuri.
Între timp, Cafea600 a câştigat 12 milioane de € la campionatul în care era implicat. Acesta a hotărât să-i salveze pe Tristel şi pe Rob din jungla drogaţilor din Kingston Town. Aşadar, Cafea600 a cumpărat un elicopter ş idouă jugăre, dar şi un Snow Draging Prototype pe care l-a aruncat la gunoi.
Ceilalţi doi au fost luaţi prizonieri, deoarece furau jointuri, iar pimarul din Kingston a strigat: „Pagubăăăă!”
După o luptă crâncenă de 3 minute, au plecat împreună să joace poker.
Invidioşi, cei de la fulltiltpoker.net au lansat acuze către adiaşii lui Rob Banderas care au crăpat. Cei trei, ajutaţi de armata lui Vlăduţ Ş. Batori au atacat Moldova. După cucerirea Moldovei, comuniştii au fost trimişi la surghiun în Alaska şi umiliti în faţa a 20.000 de femei goale. Nobilii Moldoveri împreună cu o parte din parlamentul comunist au fost siliţi de cei trei să construiască un palat, iar Tişcâ a fost numit rege. Drept mulţumire, Tişcă ne-a dat o ladă cu copii negrii şi ne-a rugat să avem grijă de Bella, căţeluşa lui care tocmai fătase nişte linguri şi un lingou. Şi aşa am devenit şi campioni mondiali la poker. Sfârşit.

Oi şi papuci.

Nu eram odată într-o vară a lunii ianuarie din toamnă. Era Dancy Pantalones care recitea ziarul de marţi. Savura până la capăt fiecare bucată. Ce personaj!

Când castelul se făcuse apăruse o frunză cu cap de cireadă de mioriţe.
I-am zis:
- Bună!.
Şi mi-a zis:
- Ce?
Şi i-am zis:
- Nu sunt vegetarian
Şi ea:
- Ce bine nici nu aveam de gând să te mănânc.
Moara măcina de zor plămâni. Morarul era bucuros că făcuse şi el un bacşiş să-şi ia un topor nou că cel vechi s-a dus pe apa Duminicii.
Şi pleacă gardul la Vali. Îi zice lui Mazilu:
- Vai dar ce se întâmplă?
Dar vali:
- Mă cheamă Vali.
Şi vine fluturele:
- Ce bine e să zbori în primejdia primăverii! Şi îl împuşcă potcovarul. „S-a dus dracului odată că mă enerva ” Au fost ultimele cuvinte ale flăcăului fierar.
Şi pleacă toţi 7 la munte, dar rămâne doar unul. Îl chema Acasă
Că-se Răceşte Mazărea... Ce s-au certat naşii cu maică-sa 3 zile, 19
nopţi şi 6 ani până s-au hotărât asupra numelui. A rămas cum au zis de prima
dată părinţii...
Mai trecură un an, trecură 4, trecură 34 şi vine Alin.
Era îmbrăcat în soare şi purta un colier de nurofen. Până să scoată o silabă
apare don antrenor cu o căciulă de montă şi cu un casetofon.
Să vedeţi ce-o să vă învăţ astăzi:
Alin:
- Ce?
Cristea:
- Ce?
Tot oraşul:
- Ce?
Antrenorul:
- Şi ce ţipi aşa?
- Astăzi vă voi învăţa cum să muriţi pe teren. ...Să murţi de frică...
Înţelegeţi măi ?
Toţi:
- Da
Antrenorul:
- Vedeţi plicul ăsta?
Toţi:
- Da!
Antrenorul:
- Îl deschideţi când nu mai respir!
Şi am plecat la masă.
Erau toţi pe stadion şi îl ascultau pe antrenor.
Când era gata să-şi ia viaţa. Apar Robert şi Cristi.
- Aline vino repede că o să mori.
Antrenorul:
- Ne-no-rociţiiiiiiilor!
- Puneţi mâna pe ei!
Şi se urcă toţi în maşină cu antrenor cu tot şi pleacă la Ozana. Acolo câmpul era mare şi un peisaj aşa de mirific, îcât îţi vene să-ţi bagi pula-n ea de carte şi să te muţi acolo.
Ajuşi acolo moare antrenorul de ciudă că i se rupse ciurul lui Vali. Şi apa de acasă, că aveau ăia lucrări...de la Electrica.
Cristi de supărat ce era se culacase pe bancheta din spate.
Atunci apare Dan Porcul cu o ciubotă în mână şi zice:
- Bă! Care aveţi cretă aici?
Toţi tremurau de frică. Nu auziseră de boala respectivă.
Atunci apare Vali cu o furcă în mână şi zice:
- Stai că-ţi dau eu 'tuţi biserica mă-tii de obraznic!
Şi-l apucă de obraji şi îi dă o bătaie zdravănă cu perna. Şi mai târziu cu stiloul.
În momentul acela se trezi antrenorul şi zice:
- Dane adu apa aia!
La care copacul zice:
- Ce pămpălău =)))))
Şi îl împuşcă pe Antrenor cu două veveriţe.
Atunci Alin deschide plicul şi vede o foaie albă cu doar un rând scris:
„aşa se moare...”
Şi toţi au plâns până la adânci bătrâneţi.

Aşa ne stricăm noi ochii

Nu încercaţi acasă, o să vă stricaţi ochii!

Basmul lucernei ( Petruţa)

A fost odată Gianluca Viorel Împărat şi avea 34 de fete şi 15 purcei de aur. Acesta era mare beţivan şi la petreceri vomita copaci.
Ajuns la 53 de ani, alcoolic de 25, Viorel suferea de cancer la mănuşi şi mai avea puţin şi murea. De aceea, el le cheamă pe fete şi le învaţă ce să facă pentru a nu muri de foame că pe el l-a dat afară de la CFM ( Căile Ferate din Monaco)
-Fetili meli, vă duceţi pe centură să faceţi bani frumoşi, într-un mod cinstit.
-Da, tatii, abia aşteptăm!
Aşadar, după moartea împăratului la numai 5 luni după tragicul eveniment, fetele făcură bani mulţi, aşa că şi-a luat pistoale şi au jucat ruleta rusească cu toate gloanţele în cilindrii, până a mai rămas doar una - mama Petruţei. Aceasta s-a căsătorit cu un vultur cu cap de stilou şi flăcări pe la peniţă şi a născut-o pe Petruţa prin cezariană.
Într-o zi, când se juca pe stradă cu prietenele ei „Căruţele cu roţi de unghii”, ea s-a hotărât să plece în pădure în căutarea Sticlei cu Sarmale şi T.M era acasă.
Pe drum s-a întâlnit cu Viermele Nathaniel care i-a dat o piatră cu care putea distruge orice.
Ajunsă la maturitate şi la Sticla cu Sarmale, Petruţa trebuia să treacă de 300.000 de uriaşi cu unghiile în ghips şi dinţii coloraţi de la acadele... Aceasta a folosit piatra şi toţi au murit. Desfăcând sticla, au ieşit de acolo trei case, trei milioane de euro, trei maşini Aston Martin, trei biciclete din fibră de carbon şi trei sarmale din frunză de vită.
Petruţa a murit... de bucurie şi noi - Cristi Alin şi Robert - am împărţit averea... şi sarmalele.

Note despre acest basm:
Basmul conceput de noi îşi are originea în poveştile populare ale norodului din ţara Banatului. Aflaţi într-o călătorie la Oaş (Robert, Alin, Cristi), am primit pe naşteptate o avere aşa că ne-am interesat de provenienţa sa. Primarul Oaşului, domnul Căstrău ( -în maghiară= păstrăv-) ne-a povestit o scurtă istorioară legată de origina ei.
De aici am început scrierea basmului.
În istorisire era vorba de Magdalena şi merele de post, însă am schimbat unele denumiri cu scopul de a conferi o nuanţă de mister basmului,si am pus si putin piper pe el.

WTF

Era anul 1912. Afară era o ceaţă foarte deasă de nu vedeai mai mult d 2000 km. În case babele mâncau drojdie şi ascultau ABBA. După colţ se auzea o discuţie aprinsă. Erau Alin şi Robert care se certau din cauza unui raid 10 heroic în Icecrown Citadel cu dificultate normală. Alin a adus în discuţie faptul că are nevoie de un telefon. Atunci Robert şi-a adus aminte că era unu' care vindea telefoane ( mai iefteneaua aşa ) pe la marginea oraşului lângă carusel. Trecem pe lângă carrefour şi observăm că ceasul cel mare nu funcţiona. Trecem pe lângă frizerie, iar Mănt se certa cu două ciuperci care se luase de Lady. Îl salutăm şi plecăm mai departe. Ne ducem la Iulica şi luăm două sendvişuri cu salam şi caşcaval feliat. Încetul cu încetul ajungem la marginea oraşului. Acolo erau Eros şi Eros Ramazotti care se lupau cu Xerxes şi Alex Underbase. Ne utăm la luptă care era foarte tensionată, timp de două ore după care arbitrul cere un time-out pentru că îi venea să se cace. Atunci noi îl întrebăm pe Eros Ramazotti (care vorbea numai în Greacă) unde îl găsim pe ăla cu telefoane, iar el ne arată. Mergem ce mergem, când deodată ne cuprinde o negură ( ca în filmu' ăla „The Mist” ha-ha-ha-ha ). Draperiile ne gâdilau pe la urechi, iar Moş Costache tricota ciorapi. Au urmat cinci minute în care am fost cuprinşi de panică, deoarece am rămas fără Nutella şi am fost claustraţi într-un tub de patru ţoli. Reuşim să scăpăm. În claritatea vagă observăm o casă. Trecem pe lângă fereastră şi se auzea „ Happy new year, happy new year...” Alin strigă:
- ABBA
După care o babă zice:
- WTF dies ist nicht ABBA, dies ist Şeg Carpeting!
Apoi ne-am întâlnit cu Cristel şi două tezaururi folclorice şi am plecat spre dealer.
Un incipit venea ameninţător spre noi. Toţi cinci am început să alergăm spre casa lui Radu Cip! Un tezaur s-a împiedicat şi s-a spart. Era grav rănit.
- Să-l lăsăm. Spuse Cristel... Nu stăm în loc nici o secundă şi ne continuăm alerta fugă. batem la uşa lui Radu Cip!, da' nu era acasă, alergăm spre grădina lui. Incipitul era aproape de noi. În fundul grădinii un gard imens ne umbri. Tezaurul se urcă pe gard, foarte greu, deoarece avea 1500 kg * ln100. Cade [e noi, prinzându-ne şi strivindu-ne picioarele. Incipitul ne ajunsese. O altă poveste începu:
„Era în anul 1912. Afară era o ceaţă foarte deasă...”

În atenţia cititorilor

Atât numele cât şi faptele din poveştile noastre nu sunt fictive, iar greşelile de orice tip(gramatical, sintactic sau/şi morfologic) sunt utilizate cu scopul de a evidenţia greşelile din lumea citadină şi rurală şi pentru a le conferi poveştilor veridicitate. Ne permitem acest lucru având în vedere licenţa poetică obţiuntă pe data de 10 Iulie 2010.

Veluze şi apă plată Roua.

Eram în primăvara anului zece mii trei şi patru zile după ce trecuse un val. Eram Robert, Cristi, Alin, Florin, Stemi şi vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula). Eram în vestul sălbatic ( locul natal al lui Stemi) si găsisem un afiş: „WANTED: se caută crocodilul Lepţic”. ( era un crocodil uriaş şi ştia să tragă cu pistolul)
Intrăm în salonul de care ne-a zis vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) şi ne întâlnim cu baronul Cristinel de la Covasna. El ne dă nişte arme de calibru ‘’16 şi cu 34 de gloanţe fiecare. Mergem şi în salonul cu sare iodată şi închiriem un negru, sclav pe nume Miercuri Joi Vinerel. Suntem foarte obobsiţi şi ne căcăm pe Vinerel., ascultăm Inna şi Play and Win şi adormim. Seara o dăm în poezie şi facem o mândărie. Ne echipăm şi ajungem în Amazonia Arctică, unde ploua mai mereu. Ne luptăm 34 de ore cu crocodilul Lepţic . Obosiţi fiind, îl folosim pe Vinerel ca şi scut uman, iar crododilul îl omoară devorându-I maţele şi muşchiul Sternocleidomastoidian. Furios, Alin îl împuşcă pe maleficul animal în GURÂ şi îi fură crocozaurii. (¼ crocozauri = 9 Ł ) Apoi Alin ne părăseşte şi îşi cheltuie crocozaurii cumpărând femei, bani, băutură, o casă, prieteni noi, haine de la Cropp şi KFC, piscină, aripioare şi un deznodământ.
Alin era în vacanţa, iar eu şi Cristi ne întâlnim cu arabu’ ăla din armată pe care l-am ajutat să-şi recupereze petrolul( îl chema Pogykâ). Acum el era foarte bogat şi ne-a oferit o vacă de aluminiu care făcea aur.
Apoi ne găsim cu Stemi şi Florin care îl omorau pe vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) pentru că se futuse cu ~``~B3B3LusHa~``~~``~Tha~``~...:X:*. Plecăm toţi patru şi ne ducem în Taj unde ne întâlnim cu Clem. Taj, dacă nu ştii este un oraş în Vizireni. Ne ducem la râul Buzău şi facem o baie zdravănă. Apoi ne construim o plută din crengi de plop şi nişte oase de la Miercuri Joi Vinerel. Mergem uşor pe râul Buzău, după 10 minute pluteam în voie pe Siret. Reuşesc să prind un peşte cu harponul facut din oase de la Vinerel. Peştele nu cântărea 34 de kg, ci doar 20. Florin aprinde un foc şi gătim peştele cu tot ce mai rămăsese din Vinerel. Eram cu toţii săturaţi, am adormit, şi când ne-am trezit, pluteam pe Dunăre. După încă două ore observăm că ne urmărea baronul Cristinel de la Covasna care îl vroia înapoi pe negrul Miercuri Joi Vinerel . El avea o barcă cu motor şi punem şi noi în funcţiune motorul construit de Robert şi Stemi din peştele pe care l-am mâncat şi câteva oase de la Vinerel. Aveam viteză mare, dar Cristinel avea o barcă puternică. Apoi Florin observă o creangă foarte joasă, ne ferim cu toţii şi Cristinel cade în apă şi moare deoarece avea lanţul de aur la el. Mergem noi ce mergem, trecem de ecluză şi în cele din urmă ajugem la Marea Neagră. Stăteam cu toţii pe plajă, ne relaxam şi înotam. Când deodată auzim un strigăt: „băăăăăăăăăăăăăăăăăăăă”. Era Alin ,care era ţinut in lanturi de TIŞCÂ pe un vapor care cădea cu viteză mare în mare. În acel vapor se aflau reviste Evrika, la care dacă cumpărai abonament, îţi punea un 10. Da’ cu nota care o luai în lucrare , ţi-o aduna cu 10 şi împărţea la 2 iar noi luam numai 2 şi 3 în lucrări. TIŞCÂ îi spunea lui Alin: „ uite asta păţeşti dacă nu plăteşti”
Vaporul cade tare în apă, ne stropeşte pe toţi cu apă, noi ne ridicăm în picioare, iar TIŞCÂ zice: „luaţi loc! ”
Atunci apare una, bLondutza_94 şi îi dă una în cap lu TIŞCÂ. Ei îi placea de altu si avea fereastra ora asta.
Noi furam un vapor şi mergem după TIŞCÂ, însă pe vaporul lui îl zarim pe Coco Geambo care iesise din dormitorul lui T.M(care avea un pat matrimonial), acesta făcuse o alianţă de vreo 7 ore cu TIŞCÂ. Erau cei mai tari din continentul Atlantida care se scufundase de mult.
Coco geambo şi TIŞCÂ aruncau cu cornuri Magic în noi. Noi ne adăpostim cu revistele Evrika pe care le cumpărasem. Atunci vine Pogykâ cu un vapor mare de luptă şi mooolte cipsuri şi Pogykâ avea la status la vapor: „care ai treabă cu mine, sună-mă”. Pogykâ era mare şmetel şi cu el venise toţi oamenii credincioşi care nu au fost niciodată la biserică , dar care aveau acasă câte un tricou cu Puyol şi câte un bilet pentru finala campionatului mondial de spalat covoare dintre Olanda şi Spania, ediţia 2010. Printre ei se aflau şi Florin Salam si Grasu XXL ( care ţi-l bagă pe maronel ) şi înainte să înceapă să cânte, o bat pe Şachira cu furtunul de la aspirator şi îi iau toţi banii adunaţi la C.M. apoi încep să cânte melodia „Sunt tânăr de ani şi am fabrică de bani...by Ouţu. TIŞCÂ şi cu Coco Geambo când au auzit melodia au început să se zvârcolească la fel ca vampirii ăia din filmul ăla „Nea Mirel + 2 fete bune” când aruncai apă sfinţită pe ei şi mureau. TIŞCÂ cu Coco Geambo au sărit dupa vapor în apa şi i-a luat dracu pe amândoi . După ce l-am salvat pe Alin, el şi-a cerut scuze că ne-a părasit pentru femei şi băutură iar noi l-am iertat dar dede_dede a ieşit după mess . Cu toţii am fost bucuroşi şi am dat o petrecere cu apă plată Roua şi castraveţi muraţi cu jeleu .