WTF

Era anul 1912. Afară era o ceaţă foarte deasă de nu vedeai mai mult d 2000 km. În case babele mâncau drojdie şi ascultau ABBA. După colţ se auzea o discuţie aprinsă. Erau Alin şi Robert care se certau din cauza unui raid 10 heroic în Icecrown Citadel cu dificultate normală. Alin a adus în discuţie faptul că are nevoie de un telefon. Atunci Robert şi-a adus aminte că era unu' care vindea telefoane ( mai iefteneaua aşa ) pe la marginea oraşului lângă carusel. Trecem pe lângă carrefour şi observăm că ceasul cel mare nu funcţiona. Trecem pe lângă frizerie, iar Mănt se certa cu două ciuperci care se luase de Lady. Îl salutăm şi plecăm mai departe. Ne ducem la Iulica şi luăm două sendvişuri cu salam şi caşcaval feliat. Încetul cu încetul ajungem la marginea oraşului. Acolo erau Eros şi Eros Ramazotti care se lupau cu Xerxes şi Alex Underbase. Ne utăm la luptă care era foarte tensionată, timp de două ore după care arbitrul cere un time-out pentru că îi venea să se cace. Atunci noi îl întrebăm pe Eros Ramazotti (care vorbea numai în Greacă) unde îl găsim pe ăla cu telefoane, iar el ne arată. Mergem ce mergem, când deodată ne cuprinde o negură ( ca în filmu' ăla „The Mist” ha-ha-ha-ha ). Draperiile ne gâdilau pe la urechi, iar Moş Costache tricota ciorapi. Au urmat cinci minute în care am fost cuprinşi de panică, deoarece am rămas fără Nutella şi am fost claustraţi într-un tub de patru ţoli. Reuşim să scăpăm. În claritatea vagă observăm o casă. Trecem pe lângă fereastră şi se auzea „ Happy new year, happy new year...” Alin strigă:
- ABBA
După care o babă zice:
- WTF dies ist nicht ABBA, dies ist Şeg Carpeting!
Apoi ne-am întâlnit cu Cristel şi două tezaururi folclorice şi am plecat spre dealer.
Un incipit venea ameninţător spre noi. Toţi cinci am început să alergăm spre casa lui Radu Cip! Un tezaur s-a împiedicat şi s-a spart. Era grav rănit.
- Să-l lăsăm. Spuse Cristel... Nu stăm în loc nici o secundă şi ne continuăm alerta fugă. batem la uşa lui Radu Cip!, da' nu era acasă, alergăm spre grădina lui. Incipitul era aproape de noi. În fundul grădinii un gard imens ne umbri. Tezaurul se urcă pe gard, foarte greu, deoarece avea 1500 kg * ln100. Cade [e noi, prinzându-ne şi strivindu-ne picioarele. Incipitul ne ajunsese. O altă poveste începu:
„Era în anul 1912. Afară era o ceaţă foarte deasă...”