Acest program este dedicat tuturor prietenilor mei care m-au ajutat în situaţiile limită… Pentru prietenii mei, l-am adus direct de la P.M. ( Piaţa Mare) pe inconfundabilul Nicuşor. „Zi-le nicuşor !” Acestea au fost vorbele baronului Cristian Ioan din Landul Mogoşoaiei. Toţi prietenii lui care sunt ei prietenii lui, m-ai înţeles ? îşi aţintiseră privirile pe umila scenă confecţionată din cutii de fructe, conserve, butoaie şi tarabe din piaţă. Cu un sughiţ straniu, Nicuşor îşi începu programul mult aşteptat : „ Căcaaat. Pişaat... mâini tăieeeti, picioari tăieeti , căriciooor... mă cac întrunaa, mă piş întrunaa .... Azi e sărbătoare-n sat ... Căcaaat ! Nicuşor termină programul îndelung aplauat de auditoriu. Printre prietenaşii lui Cristean se aflau Alinuţţţţ, Stemi şi Ciumegu. Însă petrecerea cu Cubety, Marety, suc Tiki la 3 litri, Viva cips se întrerupse fiindă o ploaie infernală parcă prevestea dezastrul ce va veni... 3 minute a durat ploaia .... Deodată, un cârd de warloci cu armură de Te şapte se îndreptau spre noi... deodată, Ciumegu cu forţa-i inemaginabilă a chemat în ajutor un dulap zburător, acelaşi cu care noi am plecat în aventură în clasa a IX –a de la ora de Logică şi Argumentare. Ne-am urcat toţi patru în dulap şi am zburat spre alt tărâm. Dupa jumătate de oră auzim un strigăt cunoscut: „Căcaaaaat!”… Când ne uităm sub dulapul zburător, Nicuşor abia se mai ţinea de unul dintre mânere ale dulapului. L-am ridicat şi i-am salvat viaţa lui, noi. Nicuşor plângea de bucurie, însă bucuria nu a durat mult pentru că nişte gratii păroase, aceleaşi din clasa a IX-a de la ora de Logică şi Argumentare ne-au blocat drumul… Pentru a ne salva viaţa, Stemi, se transforma în Preapuţin Măritul Iordan. Acesta, cu cădelniţa şi cu crucioiul făcu o incantaţie numit ritualul DOOM. Deodată gratiile păroase au dispărut şi Nicuşor a început un nou program pe care l-a terminat repede însă.
În trei zile de zburat cu dulapul, am mai zburat 5 * 5 zile până ce am ajuns pe tărâmul Împăratului Tişcă Marean… Erau ochelari cu dioptrie mare peste tot şi formule de la Fizică pe toate drumurile. Am mers ce am mers şi am ajuns pe cărarea ce ducea la oraşul Miop, reşedinţa Împăratului Tişcă Marean. Ca să putem înopta în regat, toţi am fost supuşi unui scurt conspect de la pagina 34... şi apoi la un test, o lucrare de control... Am lucrat la acesta cinci ore împreună, însă Tişcă Marean cu o forţă de nedescris a corectat-o şi ne-a pus nota 2.
Cu toate acestea el nu a trecut nota în catalog, decât lui Ciumegu care râdea întruna şi trântea o sticlă goală de Frutti Fresh de grefe. Am fost lăsati să dormim şi asta am făcut. Nicuşor dormea afară în grajd pentru că mirosea prea de tot...
Dis de dimineaţă am furat o raţă friptă şi am mâncat-o. Tişcă Împărat a trimis oştile după noi şi eu împreună cu prietenii mei am zburat cu dulapul mai departe. După un timp am realizat că Nicuşor nu era cu noi... ne-am uitat sub dulap şi l-am văzut. Deodată Stemi a spus: „ Am un plan!” şi ne-am întors să-l salvăm pe vornicul Nicuşor. Dar în drumul spre împărăţia lui Marean, ne-am întâlnit cu Romeo Fantastik, regele sexului, se ştieee!. El nu a vrut să ne dea drumul până nu ne-a cântat o pesă: „ Mişcă fatooou! Dă din popouu! Melodia se numea „Carolina” şi era scrisă de Marcel Pavel. Romeo ne-a dat în ajutor pe ucenicul său Madaie Foinel din Goelanda.
Ne-am bucurat de ajutorul primit, însă nu prea mult, oştile împăratului Tişcă ne suflau în ceafă. Trebuia să scăpăm de ei, aşa că am lăsat în urma noastră ceafă de porc ca să ne piardă urma... Inevitabilul se produsese! În două ore eram la poarta împărăţiei. Am intrat şi l-am văzut pe Nicuşor schingiuit, lipsit de vlagă, care abia mai putea spune; „căcat...” Tişcă Marean a zis: „ Lasă vorba-n bancă!” şi Nicuşor a făcut-o. Ciumegu a sărit la gâtul lui Marean, iar acesta, cu forţa sa mare, i-a pus 2 în catalogul său şi Ciumegu a început să plângă. Eram într-o dilemă. Am cerut un time-out ca să ne consultăm. Ce era de făcut? Am aşteptat o clipă, apoi am pus cu toţii bani şi am fost la magazin. Am luat o pungă de Viva cu vanilie şi 2 pungi de Naty cu cacao. Le-am dat lui Tişcă Marean care ne-a dat drumul tuturor şi astfel am plecat cu dulapul mai departe.
Obiectivul nostru era să ajungem înapoi acasă şi să distrugem animalele ce acoperau oraşul Făurei... Era o situaţie limită şi am hotărât să ne înarmăm de la Counter Strike. Am luat o carabină şi 4 pistoale. Lui Nicuşor nu i-am dat decât o vestă, pentru că dacă-i dădeam arme riscam să fim ucişi de el. Stemi a luat 4 pistoale, Ciumegu a luat carabina şi eu şi cu Alinuţţţţ ne-am ascuns în dulap. Warlocii i-au furat pe prietenii noştrii şi astfel, eu şi cu Alinuţţţţ am fost nevoiţi să îi salvăm. Am aflat de la Sfânta Duminică că au fost duşi la sala de sport la Balul Bobocilor. Am mers la mine acasă, ne-am îmbrăcat de petrecere, Alinuţţţţ a alunecat şi a căzut cu capul în coşul de gunoi,la fel ca Jirlău in clasa a 9a. El s-a camuflat cu gunoi şi s-a asuns în sala de sport. Eu m-am dat cu şprei, cu un botoi de şre la 50 de mii şi am plecat la petrecere.
Warlocii erau peste tot şi dansau şi se distrau bine. Nicuşor şi ceilalţi erau în sala de forţă sus. Atunci a intrat Puiu pe uşă şi a zis :„ Beeeei, ieşi afară bei !” şi folosind o schemă din Kick-Boxing, a caftit toţi warlocii, că avea brand ...şi i-a dat şi afară din sala de sport punându-le absenţe. După asta am petrecut toată noaptea, salvând orasul şi primind recunoştinţa tuturor de acolo. Această bucurie nu se putea termina decât cu un binemeritat program interpretat de Nicuşor. Căcaaaaaat !
miercuri, 30 iunie 2010
Biblia după land.tk16, ZipOo şi Ciumiii!
12.Martie.09
Amintiri dintr-un ghişân.
Imbatabilul şi robotul robotronic 5
Într-o zi de vară, când era primăvară, aproape de Paştele mă-tii, după Crăciun , 3 copii deştepţi, cinstiţi, frumoşi, din cătunul Cataluniei s-au întâlnit în poiana lui Ciocan, plină cu copite de orci. Ei se numeau Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion, ZipOo Shukaru’ şi Ciumegu ( Dygey Armany). Aceştia se pregăteau să ciulească de la Chimie, obiect pe care îl urau din toată inima lor, toată viaţa lor. În drum spre lăcaşul de ascundere al copiilor cărora nu le place chimia, s-au întâlnit cu Magdalena. Aceasta vroia să-l violeze pe Ciumegu’ . Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion şi ZipOo au sărit în ajutorul nefericitului băiat şi l-au salvat. Însă am avut noroc pentru că Ciumegu’ avea centură anti-viol şi un Undead mic se ţinea de spate. În cele din urmă am scăpat de Magdalena făcând rugăciunea: „În numele tatălui...” În drum spre lăcaş am zărit nişte copii care făceau Parkour şi erau în frunte cu Stemi.
Aceşti copii ne-au dat binecuvântarea şi am plecat spre lăcaş. Apoi ne-am întâlnit cu Vasile Vasilescu, toboşarul care avea o tobă păroasă, atâta păru’ avea ( 10 cm³ * n! ). În sfârşit am ajuns în lăcaş. Ne-am înfruptat din cipsurile cu aromă de Doamne Ajută! şi din sucul de grefe care era 15 mii, da’ l-a făcut 17 mii şi la Angrău e 10 mii. Deodată a început o ploaie calda de luate-ar boala. Atunci ne-am acoperit cu nişte babe ţepene . După ce a stat ploaia, a început iar pentru 8 secunde şi a durut. De la Dumnezeu citire cu Achim 4 şi cu Vasile 5 şi cu John Terry care avea overalul 90.
Apoi am pus telefonul în brânză ( telefonul meu vibra doar în brânză şi să aibă şi puţin zer) şi am primit un pui cu mesajul : „ este cea mai creştinului”. Un gram de brânză costă cât 0.0001 % dintr-un gram de aur plus o bucată din Prinţesa de Aur. Un ungur periculos, ne-am întâlnit cu el, noi, avea o cutie plină cu pericol. Noi am cumpărat cutia cu opt babe ţepene şi am deschis cutia cu pericol în faţa doamnei de biologie. Ea auzea mereu ţipete de zombi şi scheleţi şi zicea: „ Da’ cine face aşa dragă ?”
Au venit jandarmii şi au zis: „ Ra, ţa, da, oooooo!” şi apoi a scos Guţă un nou single cu Ana Lesco şi Steven Gerard.
Pentru a scăpa de chimie, am urcat pe Muntele Chiroiu unde ne aştepta un doctor care tăia piciore de oameni şi G.C. Grigoraş a zis:
S-O IAU PE GHISTRA!!!
După ce am coborât muntele cu picioarele în mână ( a fost super, ultra greu), ne-am lipit picioarele cu Picătura ( picătura când lipeşte nimic, nimic nu dezlipeşte). Ne-am întâlnit cu nişte adventişti prustnici din Ghiorghieni. Au vrut să ne taie picioarele, capetele, mâinile, dar am avut noroc că picioarele noastre erau lipite cu picătura ( vezi reclama de mai sus), iar o pepenoaică le-a căzut în cap şi s-au dus dracului odată! Noi am mâncat câte o felie de pepenoaică ( yammy... da’ ce bun e, Eddy) şi priveam o cadă. După ce am terminat de mâncat, ne-a acsorgit pământul lui Dumnezeu, am căzut în aer, după aceea eram ca printr-o minune pe o bancă în South Park cu un crocodil jumătate tanc şi trei sferturi tort, am mâncat felii de tort din crocodil şi Magdale din văzduh a grăit: „ Mmm... ţe bun a fost!” Am pierdut firul epic...a, uite-l! L-am găsit.
Am mers puţin şi ne-am întâlnit cu G.C. Grigoraş care ne-a povestit următoarele: „ Era un copil cu cap de covor şi nu ştia cum să-si aspire capul. Atunci el s-a dus acasă şi a luat aspiratorul, dar aspiratorul a explodat. El s-a dus la multe magazine ( Altex, Flanco) şi tot la fel… aspiratoarele explodau. Atunci s-a dus la doamna de religie care i-a zis că trebuie să se convertească în preş. El s-a convertit în preş cu ajutorul unei rugăciuni prea puţin ştiute şi a reuşit să se aspire.” G.C. Grigoraş a zis că povestea asta are legătură cu noi.
Şi ne-am întors înapoi în Făurei şi vă isotorisim aceasă poveste cu prilejul să înţelegeţi viaţa de licean unde trebuie să înveţi la multe obiecte inutile.
Amintiri dintr-un ghişân.
Imbatabilul şi robotul robotronic 5
Într-o zi de vară, când era primăvară, aproape de Paştele mă-tii, după Crăciun , 3 copii deştepţi, cinstiţi, frumoşi, din cătunul Cataluniei s-au întâlnit în poiana lui Ciocan, plină cu copite de orci. Ei se numeau Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion, ZipOo Shukaru’ şi Ciumegu ( Dygey Armany). Aceştia se pregăteau să ciulească de la Chimie, obiect pe care îl urau din toată inima lor, toată viaţa lor. În drum spre lăcaşul de ascundere al copiilor cărora nu le place chimia, s-au întâlnit cu Magdalena. Aceasta vroia să-l violeze pe Ciumegu’ . Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion şi ZipOo au sărit în ajutorul nefericitului băiat şi l-au salvat. Însă am avut noroc pentru că Ciumegu’ avea centură anti-viol şi un Undead mic se ţinea de spate. În cele din urmă am scăpat de Magdalena făcând rugăciunea: „În numele tatălui...” În drum spre lăcaş am zărit nişte copii care făceau Parkour şi erau în frunte cu Stemi.
Aceşti copii ne-au dat binecuvântarea şi am plecat spre lăcaş. Apoi ne-am întâlnit cu Vasile Vasilescu, toboşarul care avea o tobă păroasă, atâta păru’ avea ( 10 cm³ * n! ). În sfârşit am ajuns în lăcaş. Ne-am înfruptat din cipsurile cu aromă de Doamne Ajută! şi din sucul de grefe care era 15 mii, da’ l-a făcut 17 mii şi la Angrău e 10 mii. Deodată a început o ploaie calda de luate-ar boala. Atunci ne-am acoperit cu nişte babe ţepene . După ce a stat ploaia, a început iar pentru 8 secunde şi a durut. De la Dumnezeu citire cu Achim 4 şi cu Vasile 5 şi cu John Terry care avea overalul 90.
Apoi am pus telefonul în brânză ( telefonul meu vibra doar în brânză şi să aibă şi puţin zer) şi am primit un pui cu mesajul : „ este cea mai creştinului”. Un gram de brânză costă cât 0.0001 % dintr-un gram de aur plus o bucată din Prinţesa de Aur. Un ungur periculos, ne-am întâlnit cu el, noi, avea o cutie plină cu pericol. Noi am cumpărat cutia cu opt babe ţepene şi am deschis cutia cu pericol în faţa doamnei de biologie. Ea auzea mereu ţipete de zombi şi scheleţi şi zicea: „ Da’ cine face aşa dragă ?”
Au venit jandarmii şi au zis: „ Ra, ţa, da, oooooo!” şi apoi a scos Guţă un nou single cu Ana Lesco şi Steven Gerard.
Pentru a scăpa de chimie, am urcat pe Muntele Chiroiu unde ne aştepta un doctor care tăia piciore de oameni şi G.C. Grigoraş a zis:
S-O IAU PE GHISTRA!!!
După ce am coborât muntele cu picioarele în mână ( a fost super, ultra greu), ne-am lipit picioarele cu Picătura ( picătura când lipeşte nimic, nimic nu dezlipeşte). Ne-am întâlnit cu nişte adventişti prustnici din Ghiorghieni. Au vrut să ne taie picioarele, capetele, mâinile, dar am avut noroc că picioarele noastre erau lipite cu picătura ( vezi reclama de mai sus), iar o pepenoaică le-a căzut în cap şi s-au dus dracului odată! Noi am mâncat câte o felie de pepenoaică ( yammy... da’ ce bun e, Eddy) şi priveam o cadă. După ce am terminat de mâncat, ne-a acsorgit pământul lui Dumnezeu, am căzut în aer, după aceea eram ca printr-o minune pe o bancă în South Park cu un crocodil jumătate tanc şi trei sferturi tort, am mâncat felii de tort din crocodil şi Magdale din văzduh a grăit: „ Mmm... ţe bun a fost!” Am pierdut firul epic...a, uite-l! L-am găsit.
Am mers puţin şi ne-am întâlnit cu G.C. Grigoraş care ne-a povestit următoarele: „ Era un copil cu cap de covor şi nu ştia cum să-si aspire capul. Atunci el s-a dus acasă şi a luat aspiratorul, dar aspiratorul a explodat. El s-a dus la multe magazine ( Altex, Flanco) şi tot la fel… aspiratoarele explodau. Atunci s-a dus la doamna de religie care i-a zis că trebuie să se convertească în preş. El s-a convertit în preş cu ajutorul unei rugăciuni prea puţin ştiute şi a reuşit să se aspire.” G.C. Grigoraş a zis că povestea asta are legătură cu noi.
Şi ne-am întors înapoi în Făurei şi vă isotorisim aceasă poveste cu prilejul să înţelegeţi viaţa de licean unde trebuie să înveţi la multe obiecte inutile.
Banc 5
Era un avion de la WizzAir care avea pe el toate steagurile de la toate ţările.
Porneşte Pilotul motoarele, verifică presiunea, uleiul şi din avion sare un cufăr şi o veveriţă moartă pe nume Ana. Din senin apare un Yak pe moarte care făcea: „ Yaaaak, Yaaaaak, apoi se prăbuşeşte şi din el sare o sabie cu cap de dragon şi cu chiloţi pe el.
Porneşte Pilotul motoarele, verifică presiunea, uleiul şi din avion sare un cufăr şi o veveriţă moartă pe nume Ana. Din senin apare un Yak pe moarte care făcea: „ Yaaaak, Yaaaaak, apoi se prăbuşeşte şi din el sare o sabie cu cap de dragon şi cu chiloţi pe el.
marți, 29 iunie 2010
Banc 4
Se întâlnesc doi oamnei pe stradă. Unu era îmbrăcat în poliţist şi unu care lucra cu ziua pe şanţ. Poliţistu îl întreabă pe muncitor: „Bă tu unde lucrezi?” Muncitorul: „La pâine”. La care poliţistul îi spune: „Bine mă, te iau la secţie!
Banc 3
Era o cioară vopsită în culorile curcubeului. Şi zbura deaspura unor senvişuri cu şuncă, caşcaval, jambon presat, ketchup, muştar şi de toate. Cioara trece pe deasupra unei curţi unde era un om care tăia lemne. Când vede omul cioara, ia harponul şi omoră o furnică.
Banc 2
Erau trei copii cam de vârsta noastră ( 17-18 ani). Unu avea un tricou galben, unu avea un tricou roşu şi unu avea un tricou verde, ca culorile semaforului. Se duc ei la un azil de bătrâni. Se pun în patru labe şi latră la paznic. Paznicul de frică îi lasă să intre. Se duc într-un salon unde era o femeie. Se pun în patru labe şi latră la femeie. Femia de frică le zice: „Taceţi javre tâmpite!” La care prietenul femeii pune mâna pe o bâtă zdravănă şi se aruncă pe geam. După asta femeia dă drumu’ la televizor.
Banc 1
Erau doi poliţişti: unu blond şi un roşcat. Merg ei pe stradă şi prind un infractor. Îl întreabă: „Bă de ce ai furat vaca asta?” El zice: „Păi să vezi şefule, sunt şi eu sărac, nu am ce să le dau la copilasi…”. „Bine mă, te luăm la secţie!”
La interogatoriu: „Bă eşti conştient că acum o să faci 2 ani de închisoare, nu o să mai ai ce să le dai la copilasi , o să moară de foame.” La care hoţul le zice: „Tâmpiţilor!
La interogatoriu: „Bă eşti conştient că acum o să faci 2 ani de închisoare, nu o să mai ai ce să le dai la copilasi , o să moară de foame.” La care hoţul le zice: „Tâmpiţilor!
luni, 28 iunie 2010
...Cuvant de inceput
Salut,
Numele meu este Cristi si impreuna cu prietenii mei, Robert si Alin, am facut acest blog extrem de original. De ce este original? Va spun mai incolo...Pentru inceput vreau sa mentionez scopul lui...Este lumea electronica a imaginatiei noastre...inca de acum trei ani (clasa a9a) noi trei am incercat si am reusit sa scriem povesti fascinante, pe cat de comice,pe atat de ... comice :)). Am adunat prea multe „avnturi” ale eroilor nostri imaginari iar acum este timpul sa le postam pe acest minunat blog al carui designer este Robert (Toate desenele ce apar pe blog sunt facute de el). Ar fi inutil sa ne prezentam, deja ne cunosteti, iar pentru cei care nu ne cunosc inca povestile spun totul despre latura noastra imaginativa.
Am ramas dator cu un raspuns la intrebarea „De ce este un blog original?”
Este astfel deoarece aici gasesti cele mai frumoase si cele mai comice povesti care nici prin cap nu ti'au trecut...fie ca ai 9 ,34 sau chiar 85 de ani, povestile noastre sunt pe placul tuturor.
Sper sa va simtiti bine pe blogul nostru si sa il faceti cunoscut, aratandu-l si prietenilor vostri.
Cristian P.
Numele meu este Cristi si impreuna cu prietenii mei, Robert si Alin, am facut acest blog extrem de original. De ce este original? Va spun mai incolo...Pentru inceput vreau sa mentionez scopul lui...Este lumea electronica a imaginatiei noastre...inca de acum trei ani (clasa a9a) noi trei am incercat si am reusit sa scriem povesti fascinante, pe cat de comice,pe atat de ... comice :)). Am adunat prea multe „avnturi” ale eroilor nostri imaginari iar acum este timpul sa le postam pe acest minunat blog al carui designer este Robert (Toate desenele ce apar pe blog sunt facute de el). Ar fi inutil sa ne prezentam, deja ne cunosteti, iar pentru cei care nu ne cunosc inca povestile spun totul despre latura noastra imaginativa.
Am ramas dator cu un raspuns la intrebarea „De ce este un blog original?”
Este astfel deoarece aici gasesti cele mai frumoase si cele mai comice povesti care nici prin cap nu ti'au trecut...fie ca ai 9 ,34 sau chiar 85 de ani, povestile noastre sunt pe placul tuturor.
Sper sa va simtiti bine pe blogul nostru si sa il faceti cunoscut, aratandu-l si prietenilor vostri.
Cristian P.
Melc.
Melc.
Era odată un om care avea putere-n păr şi când acasta ceştea el devenea puternic. Acesta s-a întâlnit cu doi oameni care aveau maşîni cu roţi pătrate, acasă.
Aceşti doi oamnei aveau trei puteri extrasenzoriale în antene, aveau antene în cap şi limbi de foc, şi nu ştiau limba engleză sau franceză, ştiau limba de foc. Ei vorbeau astfel: ﺽﺪυЁ אַשׂ יּלּۻ۶۴ﻰ ﻺﻼ ﻸﻙﻛ ﻵ, asta însemna „ce faci?”
Omul îs spune: „bine mă eu îţi dau un castron că vorbeşti bine. După asta omul se duce la o fântână.Din fântână se auzi o voce groasă: „ Dacă te pişi în mine îţi voi îndeplini trei dorinţe, căci eu sunt fântâna fără de sare”. El se pişă în fântă, iar pima dorinţă a omului fu să-i dea un nume. Fântâna îi dă un nume, îl numeşte „Eric Foi-de-vişin”. A doua dorinţă era să-i dea un plug-in la Winamp cu lyrics dela cum avea Alina şi a treia era săajungă în casa lui Titlu Maiorescu. Fântâna îi îndeplineşte toate dorinţele. Acum Eric Foi-de-vişin era în casa lui Titlu Maiorescu. Din camera unde era biroul se auzseau nişte zgomote straşnice: „pleosc, trosc, fleaşc...”. Intrând în camera unde era bioroul Eric Foi-de-vişin văzu un câcat care scria un manoscris.
Căcatul i-a grăit: „ Bă am văzut la Alina, avea o deaia la Winamp de-ţi apărea versurile. Eric Foi-de-vişin i-a dat plug-in-ul, iar căcatul în semn de recunoştinţă i-a dat recunoştinţa ficei Împăratului de cur m-apuci şi toată împărăţia acestuia care consta în 39494959993242000 de vagoane de platină şi fier vechi şi 18 topoare de aur.
Era odată un om care avea putere-n păr şi când acasta ceştea el devenea puternic. Acesta s-a întâlnit cu doi oameni care aveau maşîni cu roţi pătrate, acasă.
Aceşti doi oamnei aveau trei puteri extrasenzoriale în antene, aveau antene în cap şi limbi de foc, şi nu ştiau limba engleză sau franceză, ştiau limba de foc. Ei vorbeau astfel: ﺽﺪυЁ אַשׂ יּלּۻ۶۴ﻰ ﻺﻼ ﻸﻙﻛ ﻵ, asta însemna „ce faci?”
Omul îs spune: „bine mă eu îţi dau un castron că vorbeşti bine. După asta omul se duce la o fântână.Din fântână se auzi o voce groasă: „ Dacă te pişi în mine îţi voi îndeplini trei dorinţe, căci eu sunt fântâna fără de sare”. El se pişă în fântă, iar pima dorinţă a omului fu să-i dea un nume. Fântâna îi dă un nume, îl numeşte „Eric Foi-de-vişin”. A doua dorinţă era să-i dea un plug-in la Winamp cu lyrics dela cum avea Alina şi a treia era săajungă în casa lui Titlu Maiorescu. Fântâna îi îndeplineşte toate dorinţele. Acum Eric Foi-de-vişin era în casa lui Titlu Maiorescu. Din camera unde era biroul se auzseau nişte zgomote straşnice: „pleosc, trosc, fleaşc...”. Intrând în camera unde era bioroul Eric Foi-de-vişin văzu un câcat care scria un manoscris.
Căcatul i-a grăit: „ Bă am văzut la Alina, avea o deaia la Winamp de-ţi apărea versurile. Eric Foi-de-vişin i-a dat plug-in-ul, iar căcatul în semn de recunoştinţă i-a dat recunoştinţa ficei Împăratului de cur m-apuci şi toată împărăţia acestuia care consta în 39494959993242000 de vagoane de platină şi fier vechi şi 18 topoare de aur.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)