Bă! Da' eşti nesimţit Robert...

„Cip!” Fusese ultimul cuvânt al băiatului după ce îşi pierduse casa şi colecţia de postere cu Ryan Dunn. El era Rob Banderas, un mare jucător de poker şi împreună cu prietenii lui Cafea600 (Alin) şi Tristel ( Cristi) formau un trio formidabil şi tot odată o echipă invincibilă de poker homegames wwww.pokerstars.net. Gayu ăla de Nathanial vroia să joace şi el şi l-am trimis acasă în plm.
Înainte să ne înscriem la turneul de poker „All my life is better then juice”( în traducere: „Frunză verde trandafir”) trebuia să facem nişte bani în plus. Pe Cristi îl chema Tristel deoarece era mereu trist şi când se ducea la frizerie mânca înainte gogoşi cu jeleu iar pe Alin îl chema Cafea 600, deoarece, el în fiecare zi bea cafea şi purta mănuşi mărimea 600.
Cei trei erau buni prieteni cu Merlina care avea pojar doar jumătate de zi pe molar, şi restul zilei avea napolitane Nary de la Dumitrache pentru că tanti Gica avea magazinul în renovare. Natal o ura foarte mult pe Merlina şi vinerea o merlea cu unt de arahide şi peanuts butter, ce dracu-i asta?! Să revenim la poveste. Rob Banderas, Tristel şi Cafea600 trebuiau să facă rapid bani.
Ei s-au gândit să vândă jumări la copiii fără bani care mâncau pâine cu covrigi tatuaţi. Astfel, ei au făcut 200 de milioane dintre care 198 le-au transformat în cipsuri pentru poker.
Însă conflictele din Libia au îndemnat armata din Făurei să intre în război, Tristel şi Rob Banderas fiind nevoiţi să se înroleze în funcţia de generali ai armatei roiale ( experienţa lor în război este ştiută din poveştile trecute). Astfel, Cafea600 a rămas singur să joace împotriva a 30 de concurenţi puternici precum Femeii Făce-ţi-ai Cruce şi Măzărel.
În război situaţia nu era tocmai una prosperă şi priveliştea era apocaliptică. Tristel comanda forţele terestre iar Rob Banderas fusese concentrat să comande flota românească şi trei barje pentru transport nuclear din Turcia şi Stalingrad în Japonia.
Cei doi nu aveau nici o şansă, libienii atacând cu rachete de tip „Mariana Badea” şi iepuri. Cei doi generali dezertează din război cu ajutorul lui Tişcă şi se refugiază un an în nordul oraşului Kingston din Jamaica.
Aici au prins dragoste pentru jointuri.
Între timp, Cafea600 a câştigat 12 milioane de € la campionatul în care era implicat. Acesta a hotărât să-i salveze pe Tristel şi pe Rob din jungla drogaţilor din Kingston Town. Aşadar, Cafea600 a cumpărat un elicopter ş idouă jugăre, dar şi un Snow Draging Prototype pe care l-a aruncat la gunoi.
Ceilalţi doi au fost luaţi prizonieri, deoarece furau jointuri, iar pimarul din Kingston a strigat: „Pagubăăăă!”
După o luptă crâncenă de 3 minute, au plecat împreună să joace poker.
Invidioşi, cei de la fulltiltpoker.net au lansat acuze către adiaşii lui Rob Banderas care au crăpat. Cei trei, ajutaţi de armata lui Vlăduţ Ş. Batori au atacat Moldova. După cucerirea Moldovei, comuniştii au fost trimişi la surghiun în Alaska şi umiliti în faţa a 20.000 de femei goale. Nobilii Moldoveri împreună cu o parte din parlamentul comunist au fost siliţi de cei trei să construiască un palat, iar Tişcâ a fost numit rege. Drept mulţumire, Tişcă ne-a dat o ladă cu copii negrii şi ne-a rugat să avem grijă de Bella, căţeluşa lui care tocmai fătase nişte linguri şi un lingou. Şi aşa am devenit şi campioni mondiali la poker. Sfârşit.

Oi şi papuci.

Nu eram odată într-o vară a lunii ianuarie din toamnă. Era Dancy Pantalones care recitea ziarul de marţi. Savura până la capăt fiecare bucată. Ce personaj!

Când castelul se făcuse apăruse o frunză cu cap de cireadă de mioriţe.
I-am zis:
- Bună!.
Şi mi-a zis:
- Ce?
Şi i-am zis:
- Nu sunt vegetarian
Şi ea:
- Ce bine nici nu aveam de gând să te mănânc.
Moara măcina de zor plămâni. Morarul era bucuros că făcuse şi el un bacşiş să-şi ia un topor nou că cel vechi s-a dus pe apa Duminicii.
Şi pleacă gardul la Vali. Îi zice lui Mazilu:
- Vai dar ce se întâmplă?
Dar vali:
- Mă cheamă Vali.
Şi vine fluturele:
- Ce bine e să zbori în primejdia primăverii! Şi îl împuşcă potcovarul. „S-a dus dracului odată că mă enerva ” Au fost ultimele cuvinte ale flăcăului fierar.
Şi pleacă toţi 7 la munte, dar rămâne doar unul. Îl chema Acasă
Că-se Răceşte Mazărea... Ce s-au certat naşii cu maică-sa 3 zile, 19
nopţi şi 6 ani până s-au hotărât asupra numelui. A rămas cum au zis de prima
dată părinţii...
Mai trecură un an, trecură 4, trecură 34 şi vine Alin.
Era îmbrăcat în soare şi purta un colier de nurofen. Până să scoată o silabă
apare don antrenor cu o căciulă de montă şi cu un casetofon.
Să vedeţi ce-o să vă învăţ astăzi:
Alin:
- Ce?
Cristea:
- Ce?
Tot oraşul:
- Ce?
Antrenorul:
- Şi ce ţipi aşa?
- Astăzi vă voi învăţa cum să muriţi pe teren. ...Să murţi de frică...
Înţelegeţi măi ?
Toţi:
- Da
Antrenorul:
- Vedeţi plicul ăsta?
Toţi:
- Da!
Antrenorul:
- Îl deschideţi când nu mai respir!
Şi am plecat la masă.
Erau toţi pe stadion şi îl ascultau pe antrenor.
Când era gata să-şi ia viaţa. Apar Robert şi Cristi.
- Aline vino repede că o să mori.
Antrenorul:
- Ne-no-rociţiiiiiiilor!
- Puneţi mâna pe ei!
Şi se urcă toţi în maşină cu antrenor cu tot şi pleacă la Ozana. Acolo câmpul era mare şi un peisaj aşa de mirific, îcât îţi vene să-ţi bagi pula-n ea de carte şi să te muţi acolo.
Ajuşi acolo moare antrenorul de ciudă că i se rupse ciurul lui Vali. Şi apa de acasă, că aveau ăia lucrări...de la Electrica.
Cristi de supărat ce era se culacase pe bancheta din spate.
Atunci apare Dan Porcul cu o ciubotă în mână şi zice:
- Bă! Care aveţi cretă aici?
Toţi tremurau de frică. Nu auziseră de boala respectivă.
Atunci apare Vali cu o furcă în mână şi zice:
- Stai că-ţi dau eu 'tuţi biserica mă-tii de obraznic!
Şi-l apucă de obraji şi îi dă o bătaie zdravănă cu perna. Şi mai târziu cu stiloul.
În momentul acela se trezi antrenorul şi zice:
- Dane adu apa aia!
La care copacul zice:
- Ce pămpălău =)))))
Şi îl împuşcă pe Antrenor cu două veveriţe.
Atunci Alin deschide plicul şi vede o foaie albă cu doar un rând scris:
„aşa se moare...”
Şi toţi au plâns până la adânci bătrâneţi.