joi, 16 decembrie 2010
miercuri, 15 decembrie 2010
Basmul lucernei ( Petruţa)
A fost odată Gianluca Viorel Împărat şi avea 34 de fete şi 15 purcei de aur. Acesta era mare beţivan şi la petreceri vomita copaci.
Ajuns la 53 de ani, alcoolic de 25, Viorel suferea de cancer la mănuşi şi mai avea puţin şi murea. De aceea, el le cheamă pe fete şi le învaţă ce să facă pentru a nu muri de foame că pe el l-a dat afară de la CFM ( Căile Ferate din Monaco)
-Fetili meli, vă duceţi pe centură să faceţi bani frumoşi, într-un mod cinstit.
-Da, tatii, abia aşteptăm!
Aşadar, după moartea împăratului la numai 5 luni după tragicul eveniment, fetele făcură bani mulţi, aşa că şi-a luat pistoale şi au jucat ruleta rusească cu toate gloanţele în cilindrii, până a mai rămas doar una - mama Petruţei. Aceasta s-a căsătorit cu un vultur cu cap de stilou şi flăcări pe la peniţă şi a născut-o pe Petruţa prin cezariană.
Într-o zi, când se juca pe stradă cu prietenele ei „Căruţele cu roţi de unghii”, ea s-a hotărât să plece în pădure în căutarea Sticlei cu Sarmale şi T.M era acasă.
Pe drum s-a întâlnit cu Viermele Nathaniel care i-a dat o piatră cu care putea distruge orice.
Ajunsă la maturitate şi la Sticla cu Sarmale, Petruţa trebuia să treacă de 300.000 de uriaşi cu unghiile în ghips şi dinţii coloraţi de la acadele... Aceasta a folosit piatra şi toţi au murit. Desfăcând sticla, au ieşit de acolo trei case, trei milioane de euro, trei maşini Aston Martin, trei biciclete din fibră de carbon şi trei sarmale din frunză de vită.
Petruţa a murit... de bucurie şi noi - Cristi Alin şi Robert - am împărţit averea... şi sarmalele.
Note despre acest basm:
Basmul conceput de noi îşi are originea în poveştile populare ale norodului din ţara Banatului. Aflaţi într-o călătorie la Oaş (Robert, Alin, Cristi), am primit pe naşteptate o avere aşa că ne-am interesat de provenienţa sa. Primarul Oaşului, domnul Căstrău ( -în maghiară= păstrăv-) ne-a povestit o scurtă istorioară legată de origina ei.
De aici am început scrierea basmului.
În istorisire era vorba de Magdalena şi merele de post, însă am schimbat unele denumiri cu scopul de a conferi o nuanţă de mister basmului,si am pus si putin piper pe el.
Ajuns la 53 de ani, alcoolic de 25, Viorel suferea de cancer la mănuşi şi mai avea puţin şi murea. De aceea, el le cheamă pe fete şi le învaţă ce să facă pentru a nu muri de foame că pe el l-a dat afară de la CFM ( Căile Ferate din Monaco)
-Fetili meli, vă duceţi pe centură să faceţi bani frumoşi, într-un mod cinstit.
-Da, tatii, abia aşteptăm!
Aşadar, după moartea împăratului la numai 5 luni după tragicul eveniment, fetele făcură bani mulţi, aşa că şi-a luat pistoale şi au jucat ruleta rusească cu toate gloanţele în cilindrii, până a mai rămas doar una - mama Petruţei. Aceasta s-a căsătorit cu un vultur cu cap de stilou şi flăcări pe la peniţă şi a născut-o pe Petruţa prin cezariană.
Într-o zi, când se juca pe stradă cu prietenele ei „Căruţele cu roţi de unghii”, ea s-a hotărât să plece în pădure în căutarea Sticlei cu Sarmale şi T.M era acasă.
Pe drum s-a întâlnit cu Viermele Nathaniel care i-a dat o piatră cu care putea distruge orice.
Ajunsă la maturitate şi la Sticla cu Sarmale, Petruţa trebuia să treacă de 300.000 de uriaşi cu unghiile în ghips şi dinţii coloraţi de la acadele... Aceasta a folosit piatra şi toţi au murit. Desfăcând sticla, au ieşit de acolo trei case, trei milioane de euro, trei maşini Aston Martin, trei biciclete din fibră de carbon şi trei sarmale din frunză de vită.
Petruţa a murit... de bucurie şi noi - Cristi Alin şi Robert - am împărţit averea... şi sarmalele.
Note despre acest basm:
Basmul conceput de noi îşi are originea în poveştile populare ale norodului din ţara Banatului. Aflaţi într-o călătorie la Oaş (Robert, Alin, Cristi), am primit pe naşteptate o avere aşa că ne-am interesat de provenienţa sa. Primarul Oaşului, domnul Căstrău ( -în maghiară= păstrăv-) ne-a povestit o scurtă istorioară legată de origina ei.
De aici am început scrierea basmului.
În istorisire era vorba de Magdalena şi merele de post, însă am schimbat unele denumiri cu scopul de a conferi o nuanţă de mister basmului,si am pus si putin piper pe el.
duminică, 12 decembrie 2010
WTF
Era anul 1912. Afară era o ceaţă foarte deasă de nu vedeai mai mult d 2000 km. În case babele mâncau drojdie şi ascultau ABBA. După colţ se auzea o discuţie aprinsă. Erau Alin şi Robert care se certau din cauza unui raid 10 heroic în Icecrown Citadel cu dificultate normală. Alin a adus în discuţie faptul că are nevoie de un telefon. Atunci Robert şi-a adus aminte că era unu' care vindea telefoane ( mai iefteneaua aşa ) pe la marginea oraşului lângă carusel. Trecem pe lângă carrefour şi observăm că ceasul cel mare nu funcţiona. Trecem pe lângă frizerie, iar Mănt se certa cu două ciuperci care se luase de Lady. Îl salutăm şi plecăm mai departe. Ne ducem la Iulica şi luăm două sendvişuri cu salam şi caşcaval feliat. Încetul cu încetul ajungem la marginea oraşului. Acolo erau Eros şi Eros Ramazotti care se lupau cu Xerxes şi Alex Underbase. Ne utăm la luptă care era foarte tensionată, timp de două ore după care arbitrul cere un time-out pentru că îi venea să se cace. Atunci noi îl întrebăm pe Eros Ramazotti (care vorbea numai în Greacă) unde îl găsim pe ăla cu telefoane, iar el ne arată. Mergem ce mergem, când deodată ne cuprinde o negură ( ca în filmu' ăla „The Mist” ha-ha-ha-ha ). Draperiile ne gâdilau pe la urechi, iar Moş Costache tricota ciorapi. Au urmat cinci minute în care am fost cuprinşi de panică, deoarece am rămas fără Nutella şi am fost claustraţi într-un tub de patru ţoli. Reuşim să scăpăm. În claritatea vagă observăm o casă. Trecem pe lângă fereastră şi se auzea „ Happy new year, happy new year...” Alin strigă:
- ABBA
După care o babă zice:
- WTF dies ist nicht ABBA, dies ist Şeg Carpeting!
Apoi ne-am întâlnit cu Cristel şi două tezaururi folclorice şi am plecat spre dealer.
Un incipit venea ameninţător spre noi. Toţi cinci am început să alergăm spre casa lui Radu Cip! Un tezaur s-a împiedicat şi s-a spart. Era grav rănit.
- Să-l lăsăm. Spuse Cristel... Nu stăm în loc nici o secundă şi ne continuăm alerta fugă. batem la uşa lui Radu Cip!, da' nu era acasă, alergăm spre grădina lui. Incipitul era aproape de noi. În fundul grădinii un gard imens ne umbri. Tezaurul se urcă pe gard, foarte greu, deoarece avea 1500 kg * ln100. Cade [e noi, prinzându-ne şi strivindu-ne picioarele. Incipitul ne ajunsese. O altă poveste începu:
„Era în anul 1912. Afară era o ceaţă foarte deasă...”
- ABBA
După care o babă zice:
- WTF dies ist nicht ABBA, dies ist Şeg Carpeting!
Apoi ne-am întâlnit cu Cristel şi două tezaururi folclorice şi am plecat spre dealer.
Un incipit venea ameninţător spre noi. Toţi cinci am început să alergăm spre casa lui Radu Cip! Un tezaur s-a împiedicat şi s-a spart. Era grav rănit.
- Să-l lăsăm. Spuse Cristel... Nu stăm în loc nici o secundă şi ne continuăm alerta fugă. batem la uşa lui Radu Cip!, da' nu era acasă, alergăm spre grădina lui. Incipitul era aproape de noi. În fundul grădinii un gard imens ne umbri. Tezaurul se urcă pe gard, foarte greu, deoarece avea 1500 kg * ln100. Cade [e noi, prinzându-ne şi strivindu-ne picioarele. Incipitul ne ajunsese. O altă poveste începu:
„Era în anul 1912. Afară era o ceaţă foarte deasă...”
duminică, 11 iulie 2010
În atenţia cititorilor
Atât numele cât şi faptele din poveştile noastre nu sunt fictive, iar greşelile de orice tip(gramatical, sintactic sau/şi morfologic) sunt utilizate cu scopul de a evidenţia greşelile din lumea citadină şi rurală şi pentru a le conferi poveştilor veridicitate. Ne permitem acest lucru având în vedere licenţa poetică obţiuntă pe data de 10 Iulie 2010.
Veluze şi apă plată Roua.
Eram în primăvara anului zece mii trei şi patru zile după ce trecuse un val. Eram Robert, Cristi, Alin, Florin, Stemi şi vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula). Eram în vestul sălbatic ( locul natal al lui Stemi) si găsisem un afiş: „WANTED: se caută crocodilul Lepţic”. ( era un crocodil uriaş şi ştia să tragă cu pistolul)
Intrăm în salonul de care ne-a zis vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) şi ne întâlnim cu baronul Cristinel de la Covasna. El ne dă nişte arme de calibru ‘’16 şi cu 34 de gloanţe fiecare. Mergem şi în salonul cu sare iodată şi închiriem un negru, sclav pe nume Miercuri Joi Vinerel. Suntem foarte obobsiţi şi ne căcăm pe Vinerel., ascultăm Inna şi Play and Win şi adormim. Seara o dăm în poezie şi facem o mândărie. Ne echipăm şi ajungem în Amazonia Arctică, unde ploua mai mereu. Ne luptăm 34 de ore cu crocodilul Lepţic . Obosiţi fiind, îl folosim pe Vinerel ca şi scut uman, iar crododilul îl omoară devorându-I maţele şi muşchiul Sternocleidomastoidian. Furios, Alin îl împuşcă pe maleficul animal în GURÂ şi îi fură crocozaurii. (¼ crocozauri = 9 Ł ) Apoi Alin ne părăseşte şi îşi cheltuie crocozaurii cumpărând femei, bani, băutură, o casă, prieteni noi, haine de la Cropp şi KFC, piscină, aripioare şi un deznodământ.
Alin era în vacanţa, iar eu şi Cristi ne întâlnim cu arabu’ ăla din armată pe care l-am ajutat să-şi recupereze petrolul( îl chema Pogykâ). Acum el era foarte bogat şi ne-a oferit o vacă de aluminiu care făcea aur.
Apoi ne găsim cu Stemi şi Florin care îl omorau pe vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) pentru că se futuse cu ~``~B3B3LusHa~``~~``~Tha~``~...:X:*. Plecăm toţi patru şi ne ducem în Taj unde ne întâlnim cu Clem. Taj, dacă nu ştii este un oraş în Vizireni. Ne ducem la râul Buzău şi facem o baie zdravănă. Apoi ne construim o plută din crengi de plop şi nişte oase de la Miercuri Joi Vinerel. Mergem uşor pe râul Buzău, după 10 minute pluteam în voie pe Siret. Reuşesc să prind un peşte cu harponul facut din oase de la Vinerel. Peştele nu cântărea 34 de kg, ci doar 20. Florin aprinde un foc şi gătim peştele cu tot ce mai rămăsese din Vinerel. Eram cu toţii săturaţi, am adormit, şi când ne-am trezit, pluteam pe Dunăre. După încă două ore observăm că ne urmărea baronul Cristinel de la Covasna care îl vroia înapoi pe negrul Miercuri Joi Vinerel . El avea o barcă cu motor şi punem şi noi în funcţiune motorul construit de Robert şi Stemi din peştele pe care l-am mâncat şi câteva oase de la Vinerel. Aveam viteză mare, dar Cristinel avea o barcă puternică. Apoi Florin observă o creangă foarte joasă, ne ferim cu toţii şi Cristinel cade în apă şi moare deoarece avea lanţul de aur la el. Mergem noi ce mergem, trecem de ecluză şi în cele din urmă ajugem la Marea Neagră. Stăteam cu toţii pe plajă, ne relaxam şi înotam. Când deodată auzim un strigăt: „băăăăăăăăăăăăăăăăăăăă”. Era Alin ,care era ţinut in lanturi de TIŞCÂ pe un vapor care cădea cu viteză mare în mare. În acel vapor se aflau reviste Evrika, la care dacă cumpărai abonament, îţi punea un 10. Da’ cu nota care o luai în lucrare , ţi-o aduna cu 10 şi împărţea la 2 iar noi luam numai 2 şi 3 în lucrări. TIŞCÂ îi spunea lui Alin: „ uite asta păţeşti dacă nu plăteşti”
Vaporul cade tare în apă, ne stropeşte pe toţi cu apă, noi ne ridicăm în picioare, iar TIŞCÂ zice: „luaţi loc! ”
Atunci apare una, bLondutza_94 şi îi dă una în cap lu TIŞCÂ. Ei îi placea de altu si avea fereastra ora asta.
Noi furam un vapor şi mergem după TIŞCÂ, însă pe vaporul lui îl zarim pe Coco Geambo care iesise din dormitorul lui T.M(care avea un pat matrimonial), acesta făcuse o alianţă de vreo 7 ore cu TIŞCÂ. Erau cei mai tari din continentul Atlantida care se scufundase de mult.
Coco geambo şi TIŞCÂ aruncau cu cornuri Magic în noi. Noi ne adăpostim cu revistele Evrika pe care le cumpărasem. Atunci vine Pogykâ cu un vapor mare de luptă şi mooolte cipsuri şi Pogykâ avea la status la vapor: „care ai treabă cu mine, sună-mă”. Pogykâ era mare şmetel şi cu el venise toţi oamenii credincioşi care nu au fost niciodată la biserică , dar care aveau acasă câte un tricou cu Puyol şi câte un bilet pentru finala campionatului mondial de spalat covoare dintre Olanda şi Spania, ediţia 2010. Printre ei se aflau şi Florin Salam si Grasu XXL ( care ţi-l bagă pe maronel ) şi înainte să înceapă să cânte, o bat pe Şachira cu furtunul de la aspirator şi îi iau toţi banii adunaţi la C.M. apoi încep să cânte melodia „Sunt tânăr de ani şi am fabrică de bani...by Ouţu. TIŞCÂ şi cu Coco Geambo când au auzit melodia au început să se zvârcolească la fel ca vampirii ăia din filmul ăla „Nea Mirel + 2 fete bune” când aruncai apă sfinţită pe ei şi mureau. TIŞCÂ cu Coco Geambo au sărit dupa vapor în apa şi i-a luat dracu pe amândoi . După ce l-am salvat pe Alin, el şi-a cerut scuze că ne-a părasit pentru femei şi băutură iar noi l-am iertat dar dede_dede a ieşit după mess . Cu toţii am fost bucuroşi şi am dat o petrecere cu apă plată Roua şi castraveţi muraţi cu jeleu .
Intrăm în salonul de care ne-a zis vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) şi ne întâlnim cu baronul Cristinel de la Covasna. El ne dă nişte arme de calibru ‘’16 şi cu 34 de gloanţe fiecare. Mergem şi în salonul cu sare iodată şi închiriem un negru, sclav pe nume Miercuri Joi Vinerel. Suntem foarte obobsiţi şi ne căcăm pe Vinerel., ascultăm Inna şi Play and Win şi adormim. Seara o dăm în poezie şi facem o mândărie. Ne echipăm şi ajungem în Amazonia Arctică, unde ploua mai mereu. Ne luptăm 34 de ore cu crocodilul Lepţic . Obosiţi fiind, îl folosim pe Vinerel ca şi scut uman, iar crododilul îl omoară devorându-I maţele şi muşchiul Sternocleidomastoidian. Furios, Alin îl împuşcă pe maleficul animal în GURÂ şi îi fură crocozaurii. (¼ crocozauri = 9 Ł ) Apoi Alin ne părăseşte şi îşi cheltuie crocozaurii cumpărând femei, bani, băutură, o casă, prieteni noi, haine de la Cropp şi KFC, piscină, aripioare şi un deznodământ.
Alin era în vacanţa, iar eu şi Cristi ne întâlnim cu arabu’ ăla din armată pe care l-am ajutat să-şi recupereze petrolul( îl chema Pogykâ). Acum el era foarte bogat şi ne-a oferit o vacă de aluminiu care făcea aur.
Apoi ne găsim cu Stemi şi Florin care îl omorau pe vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) pentru că se futuse cu ~``~B3B3LusHa~``~~``~Tha~``~...:X:*. Plecăm toţi patru şi ne ducem în Taj unde ne întâlnim cu Clem. Taj, dacă nu ştii este un oraş în Vizireni. Ne ducem la râul Buzău şi facem o baie zdravănă. Apoi ne construim o plută din crengi de plop şi nişte oase de la Miercuri Joi Vinerel. Mergem uşor pe râul Buzău, după 10 minute pluteam în voie pe Siret. Reuşesc să prind un peşte cu harponul facut din oase de la Vinerel. Peştele nu cântărea 34 de kg, ci doar 20. Florin aprinde un foc şi gătim peştele cu tot ce mai rămăsese din Vinerel. Eram cu toţii săturaţi, am adormit, şi când ne-am trezit, pluteam pe Dunăre. După încă două ore observăm că ne urmărea baronul Cristinel de la Covasna care îl vroia înapoi pe negrul Miercuri Joi Vinerel . El avea o barcă cu motor şi punem şi noi în funcţiune motorul construit de Robert şi Stemi din peştele pe care l-am mâncat şi câteva oase de la Vinerel. Aveam viteză mare, dar Cristinel avea o barcă puternică. Apoi Florin observă o creangă foarte joasă, ne ferim cu toţii şi Cristinel cade în apă şi moare deoarece avea lanţul de aur la el. Mergem noi ce mergem, trecem de ecluză şi în cele din urmă ajugem la Marea Neagră. Stăteam cu toţii pe plajă, ne relaxam şi înotam. Când deodată auzim un strigăt: „băăăăăăăăăăăăăăăăăăăă”. Era Alin ,care era ţinut in lanturi de TIŞCÂ pe un vapor care cădea cu viteză mare în mare. În acel vapor se aflau reviste Evrika, la care dacă cumpărai abonament, îţi punea un 10. Da’ cu nota care o luai în lucrare , ţi-o aduna cu 10 şi împărţea la 2 iar noi luam numai 2 şi 3 în lucrări. TIŞCÂ îi spunea lui Alin: „ uite asta păţeşti dacă nu plăteşti”
Vaporul cade tare în apă, ne stropeşte pe toţi cu apă, noi ne ridicăm în picioare, iar TIŞCÂ zice: „luaţi loc! ”
Atunci apare una, bLondutza_94 şi îi dă una în cap lu TIŞCÂ. Ei îi placea de altu si avea fereastra ora asta.
Noi furam un vapor şi mergem după TIŞCÂ, însă pe vaporul lui îl zarim pe Coco Geambo care iesise din dormitorul lui T.M(care avea un pat matrimonial), acesta făcuse o alianţă de vreo 7 ore cu TIŞCÂ. Erau cei mai tari din continentul Atlantida care se scufundase de mult.
Coco geambo şi TIŞCÂ aruncau cu cornuri Magic în noi. Noi ne adăpostim cu revistele Evrika pe care le cumpărasem. Atunci vine Pogykâ cu un vapor mare de luptă şi mooolte cipsuri şi Pogykâ avea la status la vapor: „care ai treabă cu mine, sună-mă”. Pogykâ era mare şmetel şi cu el venise toţi oamenii credincioşi care nu au fost niciodată la biserică , dar care aveau acasă câte un tricou cu Puyol şi câte un bilet pentru finala campionatului mondial de spalat covoare dintre Olanda şi Spania, ediţia 2010. Printre ei se aflau şi Florin Salam si Grasu XXL ( care ţi-l bagă pe maronel ) şi înainte să înceapă să cânte, o bat pe Şachira cu furtunul de la aspirator şi îi iau toţi banii adunaţi la C.M. apoi încep să cânte melodia „Sunt tânăr de ani şi am fabrică de bani...by Ouţu. TIŞCÂ şi cu Coco Geambo când au auzit melodia au început să se zvârcolească la fel ca vampirii ăia din filmul ăla „Nea Mirel + 2 fete bune” când aruncai apă sfinţită pe ei şi mureau. TIŞCÂ cu Coco Geambo au sărit dupa vapor în apa şi i-a luat dracu pe amândoi . După ce l-am salvat pe Alin, el şi-a cerut scuze că ne-a părasit pentru femei şi băutură iar noi l-am iertat dar dede_dede a ieşit după mess . Cu toţii am fost bucuroşi şi am dat o petrecere cu apă plată Roua şi castraveţi muraţi cu jeleu .
vineri, 2 iulie 2010
ISLAMUL
Erau odată 8 păgâni într-o pădure. Se întâlnesc cu „Cel Lăudat” şi o bucată de şuncă presată, d-aia la 17 lei chilu. Şi apare Stemi :
-Gata mă Cristi, potoleşte-te, termină-te odată!.
După ce se întoarce Stemi la bancă, plec eu cu Cristi şi Alin în cătarea păstăilor. Pe drum, ne întâlnim cu gagica lui „Cel Lăudat” care îi plăcea să se spovedească şi care în zi de sărbătoare se îmbăta cu suc TIKI la 1 leu. Ea ne dă o bucată de brânză pentru spălat pe dinţi că i-am zis de unde să ia suc tiki la 3 L mai iefteneaua aşa...
Am început căutarea pe tărâmul Marelui T.M. care avea în palatul lui numai hârtie igienică şi sarmale cu sare şi piper pe ele. Mergem noi pe poteca din aria vestică când deodată ne apare în faţă un câne uriaş cu trei sferturi de cap. Păşeşte uşor în faţa noastră şi ne vorbeşte cu o voce groasă:
- Aveţi o pastilă Orbit?
- Nu.
- Bine.
Continuăm să mergem pe potecă şi când această se bifurcă se iveşte chiar marele
T.M. care avea o noptieră cu casete video şi DVD-uri şi ne mărturiseşte că păstăile pe care noi le căutam nu se aflau pe tărâmul lui. Noi îi oferim marelui T.M. brânză de spălat pe dinţi, iar acesta ne-o dă pe Medina (vaca proastă,care avea abilitatea de a zbura).
Ne urcăm pe Medina şi zburăm până pe tărâmul celor trei Iaaaaaci pe care-i chemau Vineri, Bairam şi Ramedan, ei fiind fraţi buni cu nea Pogycâ. Pe tărâmul acesta nu puteai să vezi decât dacă aveai tricouri cu Dorian grey şi piciorul lui Britney Spears. Aşa că ne ducem la magazinu’ din dreapta şi ne luăm trei astfel de tricouri. Intrăm în tărâmul celor trei Iaaaaaci, încă de la poartă ne cuprinde un fior care ne spunea :
- Bă aveţi grijă că e accident mai în faţă.
Noi l-am ascultat,am ocolit accidentul şi am luat-o pe o potecă cu multe chiaguri
pe sânge . Iar Alice care era în urma noastră şi n-a scultat sfaturile fiorului s-a împiedicat de accident şi a căzut ca Sf. Mc. Simion la Olimpiada din 2003.
Eram pe poteca cu chiaguri pe sânge şi găsim un toaster cu o deaia în care băgai cinci mii şi îţi dădea o pungă cu aer irespirabil şi o cutie deaia la 0.5 L cu niste cutremur instant exact ca în povestea aia cu Roboul Robotronic vs Imbatabilul (vol. 3).
Ajungem la un vânzător de oase şi cu cârlig roşu. El ne spune că ne va da o fotografie importantă în schimbul unei pungi cu aer irespirabil. Noi îi dăm punga cu aer irespirabil, iar el ne dă fotografa cu cei 8 păgâni care nu se mişcase din pădure.
După încă o oră de mers ne întâlnim cu un ciclop,cu ficat de pui şi trei sferturi de pungă de floricele de cinema 3D. În schimbul a unei cutii cu cutremur instant ne efectuează cu scanare exhaustivă a tărâmului celor teri Iaaaaaci şi ne spune că pe acest tărâm nu se află păstăile cele mult căutate de noi.
O chemăm pe Medina şi ne ducem pe tărâmul ţiganilor prietenoşi cu tricouri roz,cu beatles pe ele şi care mâncau numai brocoli. Mergem vreo 100 de metrii şi ajungem într-o poiană. În poiană stăteau pe o bancă Victor Slav, Birică şi Gica a lu’ Mortu. Acolo era PRO-TV-ul. Aflăm de la tanti Giga că pe tărâmul ţiganilor se află păstăile cele mult căutate de noi. Dintr-o dată inimile noastre ne-au tresărit de bucurie şi pizza capricia, mmm...e deaia buna.. yummy.La ieşirea din poiană ne întâlnim cu un om cu picioare de pătură. El ne-a zis:
- Numele meu e Pantalon şi colegul. Dacă îmi spuneţi cum pot conjuga punga asta de seminţe vă zic unde găsiţi păstăile.
-Da’ stai mă nene de unde ştii că noi căutăm păstăile?
- Păi am auzit o bârfă la PRO-TV cum că aţi căuta păstăile....
- A, bine mă...
- Şi ce fel de seminţe ? Bulgăreşti sau Nutline vrei să...
- Bulgăreşti.
-Alin, uită-te în dicţionarul de mere.
-Scăldare, Scăriţă,... hmm... am găsit !
-Seminţe! Bulgăreşti ai zis, nu?
-Da.
-Se conjugă cu lapte şi 17 + logaritm de 2.
- Bine mă, să ştiţi că păstăile se găsesc în curtea cu ţigani albi şi cu puţin mov la călcâie. O luaţi înainte şi la Biserică o luaţi dreapta, dupaia pe strada Republicii.
Mergem noi, ajungem la Biserică, o luăm la dreapta şi dupaia pe strada Republicii,îl vedem pe cel mai nenorocit om,evăr. Acela era Ştroica în persoană. El stătea de vorbă cu Hitler:
- Mein Fuhrer vainştainer ştrus?
- Nain!
Ajungem lângă cei doi, iar Hitler ne dă un pistol cu capse şiun iaurt cu dulceaţă de
nuci. Mâncăm iaurtul, ce dracu era să facem cu el... şi mergem mai departe. Ajunsesem în faţa curţii cu ţigani albi şi puţin mov la călcâie şi vedem nişte uriaşi care păzeau curtea. Eram în impas, nu aveam nimic de făcut, singura oportunitate era să luptăm cu ei. Dar lui Cristi îi veni o idee: „treişpatru!” Fusese vorbele magice ale acestuia. Planul lui Cristi consta în a-i face pe cei doi uriaşi să se mănânce între ei, părea un plan prostesc, dar merita să-l încercăm. Alin îi aruncă uriaşului din dreapta nişte cipsuri pe cap, erau foarte bune, dar merta să facem un mic sacrificiu pentru delicatele păstăi. Aşa că se duce Robert la cei doi şi le spune:
- Bă, ăla din dreapta, vezi că ai nişte cipsuri Lays cu paprika în cap!
- Unde mă?
- În cap mă prostule!
- Aoleuuuu, le-am văzut eu ( spusese celălat uriaş)
şi începu să-i mănânce capul, iar celălalt să-i dea pumni în barbă. Intrăm în curte pe ascuns. Si vedem toţi ţiganii fiecare la treaba lui. Unu mulgea vacile, unu spăla puntea, unu o sugea... Alin se ridică deodată şi trage un glonţ în aer cu pistolul cu capse.
- Bă nenorociţilor, unde-s păstăile noastre?
- Šukar dilo kurdo kocar? ( ce vreţi de la noi, răilor? )
- Bă ce zic ăştia?
- Nu ştiu mă, eu nu vorbesc franceza…
- Robert vorbeşte tu cu ei că ai făcut rusă la şcoală.
- Ceamo carante pastai ? (unde dracu aţi pus păstăile alea ?)
- Cior maţo cafti ( luaţi-le dar nu ne faceţi nimic )
- Bahtalo! ( mersi! )
Ne urcăm pe Medina şi ne ducem înapoi acasă. Ajunşi acasă ne ducem la Alin la curte, îi dăm păstăile măseimari şi ea ni le-a găit cu sos şi bucurie. Şi toţi am fost fericiţi, mai puţin ţiganii care ne-au dat email după ce am plecat spunându-ne că Hitler şi nenorocitu’ ăla de Ştroica le-au călcat curtea, ţiganii cerându-ne ajutor în schimbul a mai multor păstăi. Mâncasem prea bine să ne mai trebuiască ceva, dar odată şi odată tot ne vor mai trebui păstăi şi nu vom mai putea lua dacă Hitler şi nenorocitu ăla de Ştroica le distrugeau pe toate. Oare vor supravieţui ţiganii ? Cum va fi lumea fără păstăi? Ştroica ăsta chiar e cel mai mare nenorocit evăr sau e inventat de Robert? Va urma...
-Gata mă Cristi, potoleşte-te, termină-te odată!.
După ce se întoarce Stemi la bancă, plec eu cu Cristi şi Alin în cătarea păstăilor. Pe drum, ne întâlnim cu gagica lui „Cel Lăudat” care îi plăcea să se spovedească şi care în zi de sărbătoare se îmbăta cu suc TIKI la 1 leu. Ea ne dă o bucată de brânză pentru spălat pe dinţi că i-am zis de unde să ia suc tiki la 3 L mai iefteneaua aşa...
Am început căutarea pe tărâmul Marelui T.M. care avea în palatul lui numai hârtie igienică şi sarmale cu sare şi piper pe ele. Mergem noi pe poteca din aria vestică când deodată ne apare în faţă un câne uriaş cu trei sferturi de cap. Păşeşte uşor în faţa noastră şi ne vorbeşte cu o voce groasă:
- Aveţi o pastilă Orbit?
- Nu.
- Bine.
Continuăm să mergem pe potecă şi când această se bifurcă se iveşte chiar marele
T.M. care avea o noptieră cu casete video şi DVD-uri şi ne mărturiseşte că păstăile pe care noi le căutam nu se aflau pe tărâmul lui. Noi îi oferim marelui T.M. brânză de spălat pe dinţi, iar acesta ne-o dă pe Medina (vaca proastă,care avea abilitatea de a zbura).
Ne urcăm pe Medina şi zburăm până pe tărâmul celor trei Iaaaaaci pe care-i chemau Vineri, Bairam şi Ramedan, ei fiind fraţi buni cu nea Pogycâ. Pe tărâmul acesta nu puteai să vezi decât dacă aveai tricouri cu Dorian grey şi piciorul lui Britney Spears. Aşa că ne ducem la magazinu’ din dreapta şi ne luăm trei astfel de tricouri. Intrăm în tărâmul celor trei Iaaaaaci, încă de la poartă ne cuprinde un fior care ne spunea :
- Bă aveţi grijă că e accident mai în faţă.
Noi l-am ascultat,am ocolit accidentul şi am luat-o pe o potecă cu multe chiaguri
pe sânge . Iar Alice care era în urma noastră şi n-a scultat sfaturile fiorului s-a împiedicat de accident şi a căzut ca Sf. Mc. Simion la Olimpiada din 2003.
Eram pe poteca cu chiaguri pe sânge şi găsim un toaster cu o deaia în care băgai cinci mii şi îţi dădea o pungă cu aer irespirabil şi o cutie deaia la 0.5 L cu niste cutremur instant exact ca în povestea aia cu Roboul Robotronic vs Imbatabilul (vol. 3).
Ajungem la un vânzător de oase şi cu cârlig roşu. El ne spune că ne va da o fotografie importantă în schimbul unei pungi cu aer irespirabil. Noi îi dăm punga cu aer irespirabil, iar el ne dă fotografa cu cei 8 păgâni care nu se mişcase din pădure.
După încă o oră de mers ne întâlnim cu un ciclop,cu ficat de pui şi trei sferturi de pungă de floricele de cinema 3D. În schimbul a unei cutii cu cutremur instant ne efectuează cu scanare exhaustivă a tărâmului celor teri Iaaaaaci şi ne spune că pe acest tărâm nu se află păstăile cele mult căutate de noi.
O chemăm pe Medina şi ne ducem pe tărâmul ţiganilor prietenoşi cu tricouri roz,cu beatles pe ele şi care mâncau numai brocoli. Mergem vreo 100 de metrii şi ajungem într-o poiană. În poiană stăteau pe o bancă Victor Slav, Birică şi Gica a lu’ Mortu. Acolo era PRO-TV-ul. Aflăm de la tanti Giga că pe tărâmul ţiganilor se află păstăile cele mult căutate de noi. Dintr-o dată inimile noastre ne-au tresărit de bucurie şi pizza capricia, mmm...e deaia buna.. yummy.La ieşirea din poiană ne întâlnim cu un om cu picioare de pătură. El ne-a zis:
- Numele meu e Pantalon şi colegul. Dacă îmi spuneţi cum pot conjuga punga asta de seminţe vă zic unde găsiţi păstăile.
-Da’ stai mă nene de unde ştii că noi căutăm păstăile?
- Păi am auzit o bârfă la PRO-TV cum că aţi căuta păstăile....
- A, bine mă...
- Şi ce fel de seminţe ? Bulgăreşti sau Nutline vrei să...
- Bulgăreşti.
-Alin, uită-te în dicţionarul de mere.
-Scăldare, Scăriţă,... hmm... am găsit !
-Seminţe! Bulgăreşti ai zis, nu?
-Da.
-Se conjugă cu lapte şi 17 + logaritm de 2.
- Bine mă, să ştiţi că păstăile se găsesc în curtea cu ţigani albi şi cu puţin mov la călcâie. O luaţi înainte şi la Biserică o luaţi dreapta, dupaia pe strada Republicii.
Mergem noi, ajungem la Biserică, o luăm la dreapta şi dupaia pe strada Republicii,îl vedem pe cel mai nenorocit om,evăr. Acela era Ştroica în persoană. El stătea de vorbă cu Hitler:
- Mein Fuhrer vainştainer ştrus?
- Nain!
Ajungem lângă cei doi, iar Hitler ne dă un pistol cu capse şiun iaurt cu dulceaţă de
nuci. Mâncăm iaurtul, ce dracu era să facem cu el... şi mergem mai departe. Ajunsesem în faţa curţii cu ţigani albi şi puţin mov la călcâie şi vedem nişte uriaşi care păzeau curtea. Eram în impas, nu aveam nimic de făcut, singura oportunitate era să luptăm cu ei. Dar lui Cristi îi veni o idee: „treişpatru!” Fusese vorbele magice ale acestuia. Planul lui Cristi consta în a-i face pe cei doi uriaşi să se mănânce între ei, părea un plan prostesc, dar merita să-l încercăm. Alin îi aruncă uriaşului din dreapta nişte cipsuri pe cap, erau foarte bune, dar merta să facem un mic sacrificiu pentru delicatele păstăi. Aşa că se duce Robert la cei doi şi le spune:
- Bă, ăla din dreapta, vezi că ai nişte cipsuri Lays cu paprika în cap!
- Unde mă?
- În cap mă prostule!
- Aoleuuuu, le-am văzut eu ( spusese celălat uriaş)
şi începu să-i mănânce capul, iar celălalt să-i dea pumni în barbă. Intrăm în curte pe ascuns. Si vedem toţi ţiganii fiecare la treaba lui. Unu mulgea vacile, unu spăla puntea, unu o sugea... Alin se ridică deodată şi trage un glonţ în aer cu pistolul cu capse.
- Bă nenorociţilor, unde-s păstăile noastre?
- Šukar dilo kurdo kocar? ( ce vreţi de la noi, răilor? )
- Bă ce zic ăştia?
- Nu ştiu mă, eu nu vorbesc franceza…
- Robert vorbeşte tu cu ei că ai făcut rusă la şcoală.
- Ceamo carante pastai ? (unde dracu aţi pus păstăile alea ?)
- Cior maţo cafti ( luaţi-le dar nu ne faceţi nimic )
- Bahtalo! ( mersi! )
Ne urcăm pe Medina şi ne ducem înapoi acasă. Ajunşi acasă ne ducem la Alin la curte, îi dăm păstăile măseimari şi ea ni le-a găit cu sos şi bucurie. Şi toţi am fost fericiţi, mai puţin ţiganii care ne-au dat email după ce am plecat spunându-ne că Hitler şi nenorocitu’ ăla de Ştroica le-au călcat curtea, ţiganii cerându-ne ajutor în schimbul a mai multor păstăi. Mâncasem prea bine să ne mai trebuiască ceva, dar odată şi odată tot ne vor mai trebui păstăi şi nu vom mai putea lua dacă Hitler şi nenorocitu ăla de Ştroica le distrugeau pe toate. Oare vor supravieţui ţiganii ? Cum va fi lumea fără păstăi? Ştroica ăsta chiar e cel mai mare nenorocit evăr sau e inventat de Robert? Va urma...
miercuri, 30 iunie 2010
Incredibilile aventuri ale celor patru Pretenaşi…şi Nicuşor
Acest program este dedicat tuturor prietenilor mei care m-au ajutat în situaţiile limită… Pentru prietenii mei, l-am adus direct de la P.M. ( Piaţa Mare) pe inconfundabilul Nicuşor. „Zi-le nicuşor !” Acestea au fost vorbele baronului Cristian Ioan din Landul Mogoşoaiei. Toţi prietenii lui care sunt ei prietenii lui, m-ai înţeles ? îşi aţintiseră privirile pe umila scenă confecţionată din cutii de fructe, conserve, butoaie şi tarabe din piaţă. Cu un sughiţ straniu, Nicuşor îşi începu programul mult aşteptat : „ Căcaaat. Pişaat... mâini tăieeeti, picioari tăieeti , căriciooor... mă cac întrunaa, mă piş întrunaa .... Azi e sărbătoare-n sat ... Căcaaat ! Nicuşor termină programul îndelung aplauat de auditoriu. Printre prietenaşii lui Cristean se aflau Alinuţţţţ, Stemi şi Ciumegu. Însă petrecerea cu Cubety, Marety, suc Tiki la 3 litri, Viva cips se întrerupse fiindă o ploaie infernală parcă prevestea dezastrul ce va veni... 3 minute a durat ploaia .... Deodată, un cârd de warloci cu armură de Te şapte se îndreptau spre noi... deodată, Ciumegu cu forţa-i inemaginabilă a chemat în ajutor un dulap zburător, acelaşi cu care noi am plecat în aventură în clasa a IX –a de la ora de Logică şi Argumentare. Ne-am urcat toţi patru în dulap şi am zburat spre alt tărâm. Dupa jumătate de oră auzim un strigăt cunoscut: „Căcaaaaat!”… Când ne uităm sub dulapul zburător, Nicuşor abia se mai ţinea de unul dintre mânere ale dulapului. L-am ridicat şi i-am salvat viaţa lui, noi. Nicuşor plângea de bucurie, însă bucuria nu a durat mult pentru că nişte gratii păroase, aceleaşi din clasa a IX-a de la ora de Logică şi Argumentare ne-au blocat drumul… Pentru a ne salva viaţa, Stemi, se transforma în Preapuţin Măritul Iordan. Acesta, cu cădelniţa şi cu crucioiul făcu o incantaţie numit ritualul DOOM. Deodată gratiile păroase au dispărut şi Nicuşor a început un nou program pe care l-a terminat repede însă.
În trei zile de zburat cu dulapul, am mai zburat 5 * 5 zile până ce am ajuns pe tărâmul Împăratului Tişcă Marean… Erau ochelari cu dioptrie mare peste tot şi formule de la Fizică pe toate drumurile. Am mers ce am mers şi am ajuns pe cărarea ce ducea la oraşul Miop, reşedinţa Împăratului Tişcă Marean. Ca să putem înopta în regat, toţi am fost supuşi unui scurt conspect de la pagina 34... şi apoi la un test, o lucrare de control... Am lucrat la acesta cinci ore împreună, însă Tişcă Marean cu o forţă de nedescris a corectat-o şi ne-a pus nota 2.
Cu toate acestea el nu a trecut nota în catalog, decât lui Ciumegu care râdea întruna şi trântea o sticlă goală de Frutti Fresh de grefe. Am fost lăsati să dormim şi asta am făcut. Nicuşor dormea afară în grajd pentru că mirosea prea de tot...
Dis de dimineaţă am furat o raţă friptă şi am mâncat-o. Tişcă Împărat a trimis oştile după noi şi eu împreună cu prietenii mei am zburat cu dulapul mai departe. După un timp am realizat că Nicuşor nu era cu noi... ne-am uitat sub dulap şi l-am văzut. Deodată Stemi a spus: „ Am un plan!” şi ne-am întors să-l salvăm pe vornicul Nicuşor. Dar în drumul spre împărăţia lui Marean, ne-am întâlnit cu Romeo Fantastik, regele sexului, se ştieee!. El nu a vrut să ne dea drumul până nu ne-a cântat o pesă: „ Mişcă fatooou! Dă din popouu! Melodia se numea „Carolina” şi era scrisă de Marcel Pavel. Romeo ne-a dat în ajutor pe ucenicul său Madaie Foinel din Goelanda.
Ne-am bucurat de ajutorul primit, însă nu prea mult, oştile împăratului Tişcă ne suflau în ceafă. Trebuia să scăpăm de ei, aşa că am lăsat în urma noastră ceafă de porc ca să ne piardă urma... Inevitabilul se produsese! În două ore eram la poarta împărăţiei. Am intrat şi l-am văzut pe Nicuşor schingiuit, lipsit de vlagă, care abia mai putea spune; „căcat...” Tişcă Marean a zis: „ Lasă vorba-n bancă!” şi Nicuşor a făcut-o. Ciumegu a sărit la gâtul lui Marean, iar acesta, cu forţa sa mare, i-a pus 2 în catalogul său şi Ciumegu a început să plângă. Eram într-o dilemă. Am cerut un time-out ca să ne consultăm. Ce era de făcut? Am aşteptat o clipă, apoi am pus cu toţii bani şi am fost la magazin. Am luat o pungă de Viva cu vanilie şi 2 pungi de Naty cu cacao. Le-am dat lui Tişcă Marean care ne-a dat drumul tuturor şi astfel am plecat cu dulapul mai departe.
Obiectivul nostru era să ajungem înapoi acasă şi să distrugem animalele ce acoperau oraşul Făurei... Era o situaţie limită şi am hotărât să ne înarmăm de la Counter Strike. Am luat o carabină şi 4 pistoale. Lui Nicuşor nu i-am dat decât o vestă, pentru că dacă-i dădeam arme riscam să fim ucişi de el. Stemi a luat 4 pistoale, Ciumegu a luat carabina şi eu şi cu Alinuţţţţ ne-am ascuns în dulap. Warlocii i-au furat pe prietenii noştrii şi astfel, eu şi cu Alinuţţţţ am fost nevoiţi să îi salvăm. Am aflat de la Sfânta Duminică că au fost duşi la sala de sport la Balul Bobocilor. Am mers la mine acasă, ne-am îmbrăcat de petrecere, Alinuţţţţ a alunecat şi a căzut cu capul în coşul de gunoi,la fel ca Jirlău in clasa a 9a. El s-a camuflat cu gunoi şi s-a asuns în sala de sport. Eu m-am dat cu şprei, cu un botoi de şre la 50 de mii şi am plecat la petrecere.
Warlocii erau peste tot şi dansau şi se distrau bine. Nicuşor şi ceilalţi erau în sala de forţă sus. Atunci a intrat Puiu pe uşă şi a zis :„ Beeeei, ieşi afară bei !” şi folosind o schemă din Kick-Boxing, a caftit toţi warlocii, că avea brand ...şi i-a dat şi afară din sala de sport punându-le absenţe. După asta am petrecut toată noaptea, salvând orasul şi primind recunoştinţa tuturor de acolo. Această bucurie nu se putea termina decât cu un binemeritat program interpretat de Nicuşor. Căcaaaaaat !
În trei zile de zburat cu dulapul, am mai zburat 5 * 5 zile până ce am ajuns pe tărâmul Împăratului Tişcă Marean… Erau ochelari cu dioptrie mare peste tot şi formule de la Fizică pe toate drumurile. Am mers ce am mers şi am ajuns pe cărarea ce ducea la oraşul Miop, reşedinţa Împăratului Tişcă Marean. Ca să putem înopta în regat, toţi am fost supuşi unui scurt conspect de la pagina 34... şi apoi la un test, o lucrare de control... Am lucrat la acesta cinci ore împreună, însă Tişcă Marean cu o forţă de nedescris a corectat-o şi ne-a pus nota 2.
Cu toate acestea el nu a trecut nota în catalog, decât lui Ciumegu care râdea întruna şi trântea o sticlă goală de Frutti Fresh de grefe. Am fost lăsati să dormim şi asta am făcut. Nicuşor dormea afară în grajd pentru că mirosea prea de tot...
Dis de dimineaţă am furat o raţă friptă şi am mâncat-o. Tişcă Împărat a trimis oştile după noi şi eu împreună cu prietenii mei am zburat cu dulapul mai departe. După un timp am realizat că Nicuşor nu era cu noi... ne-am uitat sub dulap şi l-am văzut. Deodată Stemi a spus: „ Am un plan!” şi ne-am întors să-l salvăm pe vornicul Nicuşor. Dar în drumul spre împărăţia lui Marean, ne-am întâlnit cu Romeo Fantastik, regele sexului, se ştieee!. El nu a vrut să ne dea drumul până nu ne-a cântat o pesă: „ Mişcă fatooou! Dă din popouu! Melodia se numea „Carolina” şi era scrisă de Marcel Pavel. Romeo ne-a dat în ajutor pe ucenicul său Madaie Foinel din Goelanda.
Ne-am bucurat de ajutorul primit, însă nu prea mult, oştile împăratului Tişcă ne suflau în ceafă. Trebuia să scăpăm de ei, aşa că am lăsat în urma noastră ceafă de porc ca să ne piardă urma... Inevitabilul se produsese! În două ore eram la poarta împărăţiei. Am intrat şi l-am văzut pe Nicuşor schingiuit, lipsit de vlagă, care abia mai putea spune; „căcat...” Tişcă Marean a zis: „ Lasă vorba-n bancă!” şi Nicuşor a făcut-o. Ciumegu a sărit la gâtul lui Marean, iar acesta, cu forţa sa mare, i-a pus 2 în catalogul său şi Ciumegu a început să plângă. Eram într-o dilemă. Am cerut un time-out ca să ne consultăm. Ce era de făcut? Am aşteptat o clipă, apoi am pus cu toţii bani şi am fost la magazin. Am luat o pungă de Viva cu vanilie şi 2 pungi de Naty cu cacao. Le-am dat lui Tişcă Marean care ne-a dat drumul tuturor şi astfel am plecat cu dulapul mai departe.
Obiectivul nostru era să ajungem înapoi acasă şi să distrugem animalele ce acoperau oraşul Făurei... Era o situaţie limită şi am hotărât să ne înarmăm de la Counter Strike. Am luat o carabină şi 4 pistoale. Lui Nicuşor nu i-am dat decât o vestă, pentru că dacă-i dădeam arme riscam să fim ucişi de el. Stemi a luat 4 pistoale, Ciumegu a luat carabina şi eu şi cu Alinuţţţţ ne-am ascuns în dulap. Warlocii i-au furat pe prietenii noştrii şi astfel, eu şi cu Alinuţţţţ am fost nevoiţi să îi salvăm. Am aflat de la Sfânta Duminică că au fost duşi la sala de sport la Balul Bobocilor. Am mers la mine acasă, ne-am îmbrăcat de petrecere, Alinuţţţţ a alunecat şi a căzut cu capul în coşul de gunoi,la fel ca Jirlău in clasa a 9a. El s-a camuflat cu gunoi şi s-a asuns în sala de sport. Eu m-am dat cu şprei, cu un botoi de şre la 50 de mii şi am plecat la petrecere.
Warlocii erau peste tot şi dansau şi se distrau bine. Nicuşor şi ceilalţi erau în sala de forţă sus. Atunci a intrat Puiu pe uşă şi a zis :„ Beeeei, ieşi afară bei !” şi folosind o schemă din Kick-Boxing, a caftit toţi warlocii, că avea brand ...şi i-a dat şi afară din sala de sport punându-le absenţe. După asta am petrecut toată noaptea, salvând orasul şi primind recunoştinţa tuturor de acolo. Această bucurie nu se putea termina decât cu un binemeritat program interpretat de Nicuşor. Căcaaaaaat !
Biblia după land.tk16, ZipOo şi Ciumiii!
12.Martie.09
Amintiri dintr-un ghişân.
Imbatabilul şi robotul robotronic 5
Într-o zi de vară, când era primăvară, aproape de Paştele mă-tii, după Crăciun , 3 copii deştepţi, cinstiţi, frumoşi, din cătunul Cataluniei s-au întâlnit în poiana lui Ciocan, plină cu copite de orci. Ei se numeau Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion, ZipOo Shukaru’ şi Ciumegu ( Dygey Armany). Aceştia se pregăteau să ciulească de la Chimie, obiect pe care îl urau din toată inima lor, toată viaţa lor. În drum spre lăcaşul de ascundere al copiilor cărora nu le place chimia, s-au întâlnit cu Magdalena. Aceasta vroia să-l violeze pe Ciumegu’ . Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion şi ZipOo au sărit în ajutorul nefericitului băiat şi l-au salvat. Însă am avut noroc pentru că Ciumegu’ avea centură anti-viol şi un Undead mic se ţinea de spate. În cele din urmă am scăpat de Magdalena făcând rugăciunea: „În numele tatălui...” În drum spre lăcaş am zărit nişte copii care făceau Parkour şi erau în frunte cu Stemi.
Aceşti copii ne-au dat binecuvântarea şi am plecat spre lăcaş. Apoi ne-am întâlnit cu Vasile Vasilescu, toboşarul care avea o tobă păroasă, atâta păru’ avea ( 10 cm³ * n! ). În sfârşit am ajuns în lăcaş. Ne-am înfruptat din cipsurile cu aromă de Doamne Ajută! şi din sucul de grefe care era 15 mii, da’ l-a făcut 17 mii şi la Angrău e 10 mii. Deodată a început o ploaie calda de luate-ar boala. Atunci ne-am acoperit cu nişte babe ţepene . După ce a stat ploaia, a început iar pentru 8 secunde şi a durut. De la Dumnezeu citire cu Achim 4 şi cu Vasile 5 şi cu John Terry care avea overalul 90.
Apoi am pus telefonul în brânză ( telefonul meu vibra doar în brânză şi să aibă şi puţin zer) şi am primit un pui cu mesajul : „ este cea mai creştinului”. Un gram de brânză costă cât 0.0001 % dintr-un gram de aur plus o bucată din Prinţesa de Aur. Un ungur periculos, ne-am întâlnit cu el, noi, avea o cutie plină cu pericol. Noi am cumpărat cutia cu opt babe ţepene şi am deschis cutia cu pericol în faţa doamnei de biologie. Ea auzea mereu ţipete de zombi şi scheleţi şi zicea: „ Da’ cine face aşa dragă ?”
Au venit jandarmii şi au zis: „ Ra, ţa, da, oooooo!” şi apoi a scos Guţă un nou single cu Ana Lesco şi Steven Gerard.
Pentru a scăpa de chimie, am urcat pe Muntele Chiroiu unde ne aştepta un doctor care tăia piciore de oameni şi G.C. Grigoraş a zis:
S-O IAU PE GHISTRA!!!
După ce am coborât muntele cu picioarele în mână ( a fost super, ultra greu), ne-am lipit picioarele cu Picătura ( picătura când lipeşte nimic, nimic nu dezlipeşte). Ne-am întâlnit cu nişte adventişti prustnici din Ghiorghieni. Au vrut să ne taie picioarele, capetele, mâinile, dar am avut noroc că picioarele noastre erau lipite cu picătura ( vezi reclama de mai sus), iar o pepenoaică le-a căzut în cap şi s-au dus dracului odată! Noi am mâncat câte o felie de pepenoaică ( yammy... da’ ce bun e, Eddy) şi priveam o cadă. După ce am terminat de mâncat, ne-a acsorgit pământul lui Dumnezeu, am căzut în aer, după aceea eram ca printr-o minune pe o bancă în South Park cu un crocodil jumătate tanc şi trei sferturi tort, am mâncat felii de tort din crocodil şi Magdale din văzduh a grăit: „ Mmm... ţe bun a fost!” Am pierdut firul epic...a, uite-l! L-am găsit.
Am mers puţin şi ne-am întâlnit cu G.C. Grigoraş care ne-a povestit următoarele: „ Era un copil cu cap de covor şi nu ştia cum să-si aspire capul. Atunci el s-a dus acasă şi a luat aspiratorul, dar aspiratorul a explodat. El s-a dus la multe magazine ( Altex, Flanco) şi tot la fel… aspiratoarele explodau. Atunci s-a dus la doamna de religie care i-a zis că trebuie să se convertească în preş. El s-a convertit în preş cu ajutorul unei rugăciuni prea puţin ştiute şi a reuşit să se aspire.” G.C. Grigoraş a zis că povestea asta are legătură cu noi.
Şi ne-am întors înapoi în Făurei şi vă isotorisim aceasă poveste cu prilejul să înţelegeţi viaţa de licean unde trebuie să înveţi la multe obiecte inutile.
Amintiri dintr-un ghişân.
Imbatabilul şi robotul robotronic 5
Într-o zi de vară, când era primăvară, aproape de Paştele mă-tii, după Crăciun , 3 copii deştepţi, cinstiţi, frumoşi, din cătunul Cataluniei s-au întâlnit în poiana lui Ciocan, plină cu copite de orci. Ei se numeau Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion, ZipOo Shukaru’ şi Ciumegu ( Dygey Armany). Aceştia se pregăteau să ciulească de la Chimie, obiect pe care îl urau din toată inima lor, toată viaţa lor. În drum spre lăcaşul de ascundere al copiilor cărora nu le place chimia, s-au întâlnit cu Magdalena. Aceasta vroia să-l violeze pe Ciumegu’ . Land.tk16, bagă ID-u ăsta în listă dacă nu ai 10 ani de ghinion şi ZipOo au sărit în ajutorul nefericitului băiat şi l-au salvat. Însă am avut noroc pentru că Ciumegu’ avea centură anti-viol şi un Undead mic se ţinea de spate. În cele din urmă am scăpat de Magdalena făcând rugăciunea: „În numele tatălui...” În drum spre lăcaş am zărit nişte copii care făceau Parkour şi erau în frunte cu Stemi.
Aceşti copii ne-au dat binecuvântarea şi am plecat spre lăcaş. Apoi ne-am întâlnit cu Vasile Vasilescu, toboşarul care avea o tobă păroasă, atâta păru’ avea ( 10 cm³ * n! ). În sfârşit am ajuns în lăcaş. Ne-am înfruptat din cipsurile cu aromă de Doamne Ajută! şi din sucul de grefe care era 15 mii, da’ l-a făcut 17 mii şi la Angrău e 10 mii. Deodată a început o ploaie calda de luate-ar boala. Atunci ne-am acoperit cu nişte babe ţepene . După ce a stat ploaia, a început iar pentru 8 secunde şi a durut. De la Dumnezeu citire cu Achim 4 şi cu Vasile 5 şi cu John Terry care avea overalul 90.
Apoi am pus telefonul în brânză ( telefonul meu vibra doar în brânză şi să aibă şi puţin zer) şi am primit un pui cu mesajul : „ este cea mai creştinului”. Un gram de brânză costă cât 0.0001 % dintr-un gram de aur plus o bucată din Prinţesa de Aur. Un ungur periculos, ne-am întâlnit cu el, noi, avea o cutie plină cu pericol. Noi am cumpărat cutia cu opt babe ţepene şi am deschis cutia cu pericol în faţa doamnei de biologie. Ea auzea mereu ţipete de zombi şi scheleţi şi zicea: „ Da’ cine face aşa dragă ?”
Au venit jandarmii şi au zis: „ Ra, ţa, da, oooooo!” şi apoi a scos Guţă un nou single cu Ana Lesco şi Steven Gerard.
Pentru a scăpa de chimie, am urcat pe Muntele Chiroiu unde ne aştepta un doctor care tăia piciore de oameni şi G.C. Grigoraş a zis:
S-O IAU PE GHISTRA!!!
După ce am coborât muntele cu picioarele în mână ( a fost super, ultra greu), ne-am lipit picioarele cu Picătura ( picătura când lipeşte nimic, nimic nu dezlipeşte). Ne-am întâlnit cu nişte adventişti prustnici din Ghiorghieni. Au vrut să ne taie picioarele, capetele, mâinile, dar am avut noroc că picioarele noastre erau lipite cu picătura ( vezi reclama de mai sus), iar o pepenoaică le-a căzut în cap şi s-au dus dracului odată! Noi am mâncat câte o felie de pepenoaică ( yammy... da’ ce bun e, Eddy) şi priveam o cadă. După ce am terminat de mâncat, ne-a acsorgit pământul lui Dumnezeu, am căzut în aer, după aceea eram ca printr-o minune pe o bancă în South Park cu un crocodil jumătate tanc şi trei sferturi tort, am mâncat felii de tort din crocodil şi Magdale din văzduh a grăit: „ Mmm... ţe bun a fost!” Am pierdut firul epic...a, uite-l! L-am găsit.
Am mers puţin şi ne-am întâlnit cu G.C. Grigoraş care ne-a povestit următoarele: „ Era un copil cu cap de covor şi nu ştia cum să-si aspire capul. Atunci el s-a dus acasă şi a luat aspiratorul, dar aspiratorul a explodat. El s-a dus la multe magazine ( Altex, Flanco) şi tot la fel… aspiratoarele explodau. Atunci s-a dus la doamna de religie care i-a zis că trebuie să se convertească în preş. El s-a convertit în preş cu ajutorul unei rugăciuni prea puţin ştiute şi a reuşit să se aspire.” G.C. Grigoraş a zis că povestea asta are legătură cu noi.
Şi ne-am întors înapoi în Făurei şi vă isotorisim aceasă poveste cu prilejul să înţelegeţi viaţa de licean unde trebuie să înveţi la multe obiecte inutile.
Banc 5
Era un avion de la WizzAir care avea pe el toate steagurile de la toate ţările.
Porneşte Pilotul motoarele, verifică presiunea, uleiul şi din avion sare un cufăr şi o veveriţă moartă pe nume Ana. Din senin apare un Yak pe moarte care făcea: „ Yaaaak, Yaaaaak, apoi se prăbuşeşte şi din el sare o sabie cu cap de dragon şi cu chiloţi pe el.
Porneşte Pilotul motoarele, verifică presiunea, uleiul şi din avion sare un cufăr şi o veveriţă moartă pe nume Ana. Din senin apare un Yak pe moarte care făcea: „ Yaaaak, Yaaaaak, apoi se prăbuşeşte şi din el sare o sabie cu cap de dragon şi cu chiloţi pe el.
marți, 29 iunie 2010
Banc 4
Se întâlnesc doi oamnei pe stradă. Unu era îmbrăcat în poliţist şi unu care lucra cu ziua pe şanţ. Poliţistu îl întreabă pe muncitor: „Bă tu unde lucrezi?” Muncitorul: „La pâine”. La care poliţistul îi spune: „Bine mă, te iau la secţie!
Banc 3
Era o cioară vopsită în culorile curcubeului. Şi zbura deaspura unor senvişuri cu şuncă, caşcaval, jambon presat, ketchup, muştar şi de toate. Cioara trece pe deasupra unei curţi unde era un om care tăia lemne. Când vede omul cioara, ia harponul şi omoră o furnică.
Banc 2
Erau trei copii cam de vârsta noastră ( 17-18 ani). Unu avea un tricou galben, unu avea un tricou roşu şi unu avea un tricou verde, ca culorile semaforului. Se duc ei la un azil de bătrâni. Se pun în patru labe şi latră la paznic. Paznicul de frică îi lasă să intre. Se duc într-un salon unde era o femeie. Se pun în patru labe şi latră la femeie. Femia de frică le zice: „Taceţi javre tâmpite!” La care prietenul femeii pune mâna pe o bâtă zdravănă şi se aruncă pe geam. După asta femeia dă drumu’ la televizor.
Banc 1
Erau doi poliţişti: unu blond şi un roşcat. Merg ei pe stradă şi prind un infractor. Îl întreabă: „Bă de ce ai furat vaca asta?” El zice: „Păi să vezi şefule, sunt şi eu sărac, nu am ce să le dau la copilasi…”. „Bine mă, te luăm la secţie!”
La interogatoriu: „Bă eşti conştient că acum o să faci 2 ani de închisoare, nu o să mai ai ce să le dai la copilasi , o să moară de foame.” La care hoţul le zice: „Tâmpiţilor!
La interogatoriu: „Bă eşti conştient că acum o să faci 2 ani de închisoare, nu o să mai ai ce să le dai la copilasi , o să moară de foame.” La care hoţul le zice: „Tâmpiţilor!
luni, 28 iunie 2010
...Cuvant de inceput
Salut,
Numele meu este Cristi si impreuna cu prietenii mei, Robert si Alin, am facut acest blog extrem de original. De ce este original? Va spun mai incolo...Pentru inceput vreau sa mentionez scopul lui...Este lumea electronica a imaginatiei noastre...inca de acum trei ani (clasa a9a) noi trei am incercat si am reusit sa scriem povesti fascinante, pe cat de comice,pe atat de ... comice :)). Am adunat prea multe „avnturi” ale eroilor nostri imaginari iar acum este timpul sa le postam pe acest minunat blog al carui designer este Robert (Toate desenele ce apar pe blog sunt facute de el). Ar fi inutil sa ne prezentam, deja ne cunosteti, iar pentru cei care nu ne cunosc inca povestile spun totul despre latura noastra imaginativa.
Am ramas dator cu un raspuns la intrebarea „De ce este un blog original?”
Este astfel deoarece aici gasesti cele mai frumoase si cele mai comice povesti care nici prin cap nu ti'au trecut...fie ca ai 9 ,34 sau chiar 85 de ani, povestile noastre sunt pe placul tuturor.
Sper sa va simtiti bine pe blogul nostru si sa il faceti cunoscut, aratandu-l si prietenilor vostri.
Cristian P.
Numele meu este Cristi si impreuna cu prietenii mei, Robert si Alin, am facut acest blog extrem de original. De ce este original? Va spun mai incolo...Pentru inceput vreau sa mentionez scopul lui...Este lumea electronica a imaginatiei noastre...inca de acum trei ani (clasa a9a) noi trei am incercat si am reusit sa scriem povesti fascinante, pe cat de comice,pe atat de ... comice :)). Am adunat prea multe „avnturi” ale eroilor nostri imaginari iar acum este timpul sa le postam pe acest minunat blog al carui designer este Robert (Toate desenele ce apar pe blog sunt facute de el). Ar fi inutil sa ne prezentam, deja ne cunosteti, iar pentru cei care nu ne cunosc inca povestile spun totul despre latura noastra imaginativa.
Am ramas dator cu un raspuns la intrebarea „De ce este un blog original?”
Este astfel deoarece aici gasesti cele mai frumoase si cele mai comice povesti care nici prin cap nu ti'au trecut...fie ca ai 9 ,34 sau chiar 85 de ani, povestile noastre sunt pe placul tuturor.
Sper sa va simtiti bine pe blogul nostru si sa il faceti cunoscut, aratandu-l si prietenilor vostri.
Cristian P.
Melc.
Melc.
Era odată un om care avea putere-n păr şi când acasta ceştea el devenea puternic. Acesta s-a întâlnit cu doi oameni care aveau maşîni cu roţi pătrate, acasă.
Aceşti doi oamnei aveau trei puteri extrasenzoriale în antene, aveau antene în cap şi limbi de foc, şi nu ştiau limba engleză sau franceză, ştiau limba de foc. Ei vorbeau astfel: ﺽﺪυЁ אַשׂ יּלּۻ۶۴ﻰ ﻺﻼ ﻸﻙﻛ ﻵ, asta însemna „ce faci?”
Omul îs spune: „bine mă eu îţi dau un castron că vorbeşti bine. După asta omul se duce la o fântână.Din fântână se auzi o voce groasă: „ Dacă te pişi în mine îţi voi îndeplini trei dorinţe, căci eu sunt fântâna fără de sare”. El se pişă în fântă, iar pima dorinţă a omului fu să-i dea un nume. Fântâna îi dă un nume, îl numeşte „Eric Foi-de-vişin”. A doua dorinţă era să-i dea un plug-in la Winamp cu lyrics dela cum avea Alina şi a treia era săajungă în casa lui Titlu Maiorescu. Fântâna îi îndeplineşte toate dorinţele. Acum Eric Foi-de-vişin era în casa lui Titlu Maiorescu. Din camera unde era biroul se auzseau nişte zgomote straşnice: „pleosc, trosc, fleaşc...”. Intrând în camera unde era bioroul Eric Foi-de-vişin văzu un câcat care scria un manoscris.
Căcatul i-a grăit: „ Bă am văzut la Alina, avea o deaia la Winamp de-ţi apărea versurile. Eric Foi-de-vişin i-a dat plug-in-ul, iar căcatul în semn de recunoştinţă i-a dat recunoştinţa ficei Împăratului de cur m-apuci şi toată împărăţia acestuia care consta în 39494959993242000 de vagoane de platină şi fier vechi şi 18 topoare de aur.
Era odată un om care avea putere-n păr şi când acasta ceştea el devenea puternic. Acesta s-a întâlnit cu doi oameni care aveau maşîni cu roţi pătrate, acasă.
Aceşti doi oamnei aveau trei puteri extrasenzoriale în antene, aveau antene în cap şi limbi de foc, şi nu ştiau limba engleză sau franceză, ştiau limba de foc. Ei vorbeau astfel: ﺽﺪυЁ אַשׂ יּלּۻ۶۴ﻰ ﻺﻼ ﻸﻙﻛ ﻵ, asta însemna „ce faci?”
Omul îs spune: „bine mă eu îţi dau un castron că vorbeşti bine. După asta omul se duce la o fântână.Din fântână se auzi o voce groasă: „ Dacă te pişi în mine îţi voi îndeplini trei dorinţe, căci eu sunt fântâna fără de sare”. El se pişă în fântă, iar pima dorinţă a omului fu să-i dea un nume. Fântâna îi dă un nume, îl numeşte „Eric Foi-de-vişin”. A doua dorinţă era să-i dea un plug-in la Winamp cu lyrics dela cum avea Alina şi a treia era săajungă în casa lui Titlu Maiorescu. Fântâna îi îndeplineşte toate dorinţele. Acum Eric Foi-de-vişin era în casa lui Titlu Maiorescu. Din camera unde era biroul se auzseau nişte zgomote straşnice: „pleosc, trosc, fleaşc...”. Intrând în camera unde era bioroul Eric Foi-de-vişin văzu un câcat care scria un manoscris.
Căcatul i-a grăit: „ Bă am văzut la Alina, avea o deaia la Winamp de-ţi apărea versurile. Eric Foi-de-vişin i-a dat plug-in-ul, iar căcatul în semn de recunoştinţă i-a dat recunoştinţa ficei Împăratului de cur m-apuci şi toată împărăţia acestuia care consta în 39494959993242000 de vagoane de platină şi fier vechi şi 18 topoare de aur.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)