În atenţia cititorilor

Atât numele cât şi faptele din poveştile noastre nu sunt fictive, iar greşelile de orice tip(gramatical, sintactic sau/şi morfologic) sunt utilizate cu scopul de a evidenţia greşelile din lumea citadină şi rurală şi pentru a le conferi poveştilor veridicitate. Ne permitem acest lucru având în vedere licenţa poetică obţiuntă pe data de 10 Iulie 2010.

Veluze şi apă plată Roua.

Eram în primăvara anului zece mii trei şi patru zile după ce trecuse un val. Eram Robert, Cristi, Alin, Florin, Stemi şi vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula). Eram în vestul sălbatic ( locul natal al lui Stemi) si găsisem un afiş: „WANTED: se caută crocodilul Lepţic”. ( era un crocodil uriaş şi ştia să tragă cu pistolul)
Intrăm în salonul de care ne-a zis vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) şi ne întâlnim cu baronul Cristinel de la Covasna. El ne dă nişte arme de calibru ‘’16 şi cu 34 de gloanţe fiecare. Mergem şi în salonul cu sare iodată şi închiriem un negru, sclav pe nume Miercuri Joi Vinerel. Suntem foarte obobsiţi şi ne căcăm pe Vinerel., ascultăm Inna şi Play and Win şi adormim. Seara o dăm în poezie şi facem o mândărie. Ne echipăm şi ajungem în Amazonia Arctică, unde ploua mai mereu. Ne luptăm 34 de ore cu crocodilul Lepţic . Obosiţi fiind, îl folosim pe Vinerel ca şi scut uman, iar crododilul îl omoară devorându-I maţele şi muşchiul Sternocleidomastoidian. Furios, Alin îl împuşcă pe maleficul animal în GURÂ şi îi fură crocozaurii. (¼ crocozauri = 9 Ł ) Apoi Alin ne părăseşte şi îşi cheltuie crocozaurii cumpărând femei, bani, băutură, o casă, prieteni noi, haine de la Cropp şi KFC, piscină, aripioare şi un deznodământ.
Alin era în vacanţa, iar eu şi Cristi ne întâlnim cu arabu’ ăla din armată pe care l-am ajutat să-şi recupereze petrolul( îl chema Pogykâ). Acum el era foarte bogat şi ne-a oferit o vacă de aluminiu care făcea aur.
Apoi ne găsim cu Stemi şi Florin care îl omorau pe vărul lui K-Gula ( mânca-i-ai pula) pentru că se futuse cu ~``~B3B3LusHa~``~~``~Tha~``~...:X:*. Plecăm toţi patru şi ne ducem în Taj unde ne întâlnim cu Clem. Taj, dacă nu ştii este un oraş în Vizireni. Ne ducem la râul Buzău şi facem o baie zdravănă. Apoi ne construim o plută din crengi de plop şi nişte oase de la Miercuri Joi Vinerel. Mergem uşor pe râul Buzău, după 10 minute pluteam în voie pe Siret. Reuşesc să prind un peşte cu harponul facut din oase de la Vinerel. Peştele nu cântărea 34 de kg, ci doar 20. Florin aprinde un foc şi gătim peştele cu tot ce mai rămăsese din Vinerel. Eram cu toţii săturaţi, am adormit, şi când ne-am trezit, pluteam pe Dunăre. După încă două ore observăm că ne urmărea baronul Cristinel de la Covasna care îl vroia înapoi pe negrul Miercuri Joi Vinerel . El avea o barcă cu motor şi punem şi noi în funcţiune motorul construit de Robert şi Stemi din peştele pe care l-am mâncat şi câteva oase de la Vinerel. Aveam viteză mare, dar Cristinel avea o barcă puternică. Apoi Florin observă o creangă foarte joasă, ne ferim cu toţii şi Cristinel cade în apă şi moare deoarece avea lanţul de aur la el. Mergem noi ce mergem, trecem de ecluză şi în cele din urmă ajugem la Marea Neagră. Stăteam cu toţii pe plajă, ne relaxam şi înotam. Când deodată auzim un strigăt: „băăăăăăăăăăăăăăăăăăăă”. Era Alin ,care era ţinut in lanturi de TIŞCÂ pe un vapor care cădea cu viteză mare în mare. În acel vapor se aflau reviste Evrika, la care dacă cumpărai abonament, îţi punea un 10. Da’ cu nota care o luai în lucrare , ţi-o aduna cu 10 şi împărţea la 2 iar noi luam numai 2 şi 3 în lucrări. TIŞCÂ îi spunea lui Alin: „ uite asta păţeşti dacă nu plăteşti”
Vaporul cade tare în apă, ne stropeşte pe toţi cu apă, noi ne ridicăm în picioare, iar TIŞCÂ zice: „luaţi loc! ”
Atunci apare una, bLondutza_94 şi îi dă una în cap lu TIŞCÂ. Ei îi placea de altu si avea fereastra ora asta.
Noi furam un vapor şi mergem după TIŞCÂ, însă pe vaporul lui îl zarim pe Coco Geambo care iesise din dormitorul lui T.M(care avea un pat matrimonial), acesta făcuse o alianţă de vreo 7 ore cu TIŞCÂ. Erau cei mai tari din continentul Atlantida care se scufundase de mult.
Coco geambo şi TIŞCÂ aruncau cu cornuri Magic în noi. Noi ne adăpostim cu revistele Evrika pe care le cumpărasem. Atunci vine Pogykâ cu un vapor mare de luptă şi mooolte cipsuri şi Pogykâ avea la status la vapor: „care ai treabă cu mine, sună-mă”. Pogykâ era mare şmetel şi cu el venise toţi oamenii credincioşi care nu au fost niciodată la biserică , dar care aveau acasă câte un tricou cu Puyol şi câte un bilet pentru finala campionatului mondial de spalat covoare dintre Olanda şi Spania, ediţia 2010. Printre ei se aflau şi Florin Salam si Grasu XXL ( care ţi-l bagă pe maronel ) şi înainte să înceapă să cânte, o bat pe Şachira cu furtunul de la aspirator şi îi iau toţi banii adunaţi la C.M. apoi încep să cânte melodia „Sunt tânăr de ani şi am fabrică de bani...by Ouţu. TIŞCÂ şi cu Coco Geambo când au auzit melodia au început să se zvârcolească la fel ca vampirii ăia din filmul ăla „Nea Mirel + 2 fete bune” când aruncai apă sfinţită pe ei şi mureau. TIŞCÂ cu Coco Geambo au sărit dupa vapor în apa şi i-a luat dracu pe amândoi . După ce l-am salvat pe Alin, el şi-a cerut scuze că ne-a părasit pentru femei şi băutură iar noi l-am iertat dar dede_dede a ieşit după mess . Cu toţii am fost bucuroşi şi am dat o petrecere cu apă plată Roua şi castraveţi muraţi cu jeleu .

ISLAMUL

Erau odată 8 păgâni într-o pădure. Se întâlnesc cu „Cel Lăudat” şi o bucată de şuncă presată, d-aia la 17 lei chilu. Şi apare Stemi :
-Gata mă Cristi, potoleşte-te, termină-te odată!.
După ce se întoarce Stemi la bancă, plec eu cu Cristi şi Alin în cătarea păstăilor. Pe drum, ne întâlnim cu gagica lui „Cel Lăudat” care îi plăcea să se spovedească şi care în zi de sărbătoare se îmbăta cu suc TIKI la 1 leu. Ea ne dă o bucată de brânză pentru spălat pe dinţi că i-am zis de unde să ia suc tiki la 3 L mai iefteneaua aşa...
Am început căutarea pe tărâmul Marelui T.M. care avea în palatul lui numai hârtie igienică şi sarmale cu sare şi piper pe ele. Mergem noi pe poteca din aria vestică când deodată ne apare în faţă un câne uriaş cu trei sferturi de cap. Păşeşte uşor în faţa noastră şi ne vorbeşte cu o voce groasă:
- Aveţi o pastilă Orbit?
- Nu.
- Bine.
Continuăm să mergem pe potecă şi când această se bifurcă se iveşte chiar marele
T.M. care avea o noptieră cu casete video şi DVD-uri şi ne mărturiseşte că păstăile pe care noi le căutam nu se aflau pe tărâmul lui. Noi îi oferim marelui T.M. brânză de spălat pe dinţi, iar acesta ne-o dă pe Medina (vaca proastă,care avea abilitatea de a zbura).
Ne urcăm pe Medina şi zburăm până pe tărâmul celor trei Iaaaaaci pe care-i chemau Vineri, Bairam şi Ramedan, ei fiind fraţi buni cu nea Pogycâ. Pe tărâmul acesta nu puteai să vezi decât dacă aveai tricouri cu Dorian grey şi piciorul lui Britney Spears. Aşa că ne ducem la magazinu’ din dreapta şi ne luăm trei astfel de tricouri. Intrăm în tărâmul celor trei Iaaaaaci, încă de la poartă ne cuprinde un fior care ne spunea :
- Bă aveţi grijă că e accident mai în faţă.
Noi l-am ascultat,am ocolit accidentul şi am luat-o pe o potecă cu multe chiaguri
pe sânge . Iar Alice care era în urma noastră şi n-a scultat sfaturile fiorului s-a împiedicat de accident şi a căzut ca Sf. Mc. Simion la Olimpiada din 2003.
Eram pe poteca cu chiaguri pe sânge şi găsim un toaster cu o deaia în care băgai cinci mii şi îţi dădea o pungă cu aer irespirabil şi o cutie deaia la 0.5 L cu niste cutremur instant exact ca în povestea aia cu Roboul Robotronic vs Imbatabilul (vol. 3).
Ajungem la un vânzător de oase şi cu cârlig roşu. El ne spune că ne va da o fotografie importantă în schimbul unei pungi cu aer irespirabil. Noi îi dăm punga cu aer irespirabil, iar el ne dă fotografa cu cei 8 păgâni care nu se mişcase din pădure.
După încă o oră de mers ne întâlnim cu un ciclop,cu ficat de pui şi trei sferturi de pungă de floricele de cinema 3D. În schimbul a unei cutii cu cutremur instant ne efectuează cu scanare exhaustivă a tărâmului celor teri Iaaaaaci şi ne spune că pe acest tărâm nu se află păstăile cele mult căutate de noi.
O chemăm pe Medina şi ne ducem pe tărâmul ţiganilor prietenoşi cu tricouri roz,cu beatles pe ele şi care mâncau numai brocoli. Mergem vreo 100 de metrii şi ajungem într-o poiană. În poiană stăteau pe o bancă Victor Slav, Birică şi Gica a lu’ Mortu. Acolo era PRO-TV-ul. Aflăm de la tanti Giga că pe tărâmul ţiganilor se află păstăile cele mult căutate de noi. Dintr-o dată inimile noastre ne-au tresărit de bucurie şi pizza capricia, mmm...e deaia buna.. yummy.La ieşirea din poiană ne întâlnim cu un om cu picioare de pătură. El ne-a zis:
- Numele meu e Pantalon şi colegul. Dacă îmi spuneţi cum pot conjuga punga asta de seminţe vă zic unde găsiţi păstăile.
-Da’ stai mă nene de unde ştii că noi căutăm păstăile?
- Păi am auzit o bârfă la PRO-TV cum că aţi căuta păstăile....
- A, bine mă...
- Şi ce fel de seminţe ? Bulgăreşti sau Nutline vrei să...
- Bulgăreşti.
-Alin, uită-te în dicţionarul de mere.
-Scăldare, Scăriţă,... hmm... am găsit !
-Seminţe! Bulgăreşti ai zis, nu?
-Da.
-Se conjugă cu lapte şi 17 + logaritm de 2.
- Bine mă, să ştiţi că păstăile se găsesc în curtea cu ţigani albi şi cu puţin mov la călcâie. O luaţi înainte şi la Biserică o luaţi dreapta, dupaia pe strada Republicii.
Mergem noi, ajungem la Biserică, o luăm la dreapta şi dupaia pe strada Republicii,îl vedem pe cel mai nenorocit om,evăr. Acela era Ştroica în persoană. El stătea de vorbă cu Hitler:
- Mein Fuhrer vainştainer ştrus?
- Nain!
Ajungem lângă cei doi, iar Hitler ne dă un pistol cu capse şiun iaurt cu dulceaţă de
nuci. Mâncăm iaurtul, ce dracu era să facem cu el... şi mergem mai departe. Ajunsesem în faţa curţii cu ţigani albi şi puţin mov la călcâie şi vedem nişte uriaşi care păzeau curtea. Eram în impas, nu aveam nimic de făcut, singura oportunitate era să luptăm cu ei. Dar lui Cristi îi veni o idee: „treişpatru!” Fusese vorbele magice ale acestuia. Planul lui Cristi consta în a-i face pe cei doi uriaşi să se mănânce între ei, părea un plan prostesc, dar merita să-l încercăm. Alin îi aruncă uriaşului din dreapta nişte cipsuri pe cap, erau foarte bune, dar merta să facem un mic sacrificiu pentru delicatele păstăi. Aşa că se duce Robert la cei doi şi le spune:
- Bă, ăla din dreapta, vezi că ai nişte cipsuri Lays cu paprika în cap!
- Unde mă?
- În cap mă prostule!
- Aoleuuuu, le-am văzut eu ( spusese celălat uriaş)
şi începu să-i mănânce capul, iar celălalt să-i dea pumni în barbă. Intrăm în curte pe ascuns. Si vedem toţi ţiganii fiecare la treaba lui. Unu mulgea vacile, unu spăla puntea, unu o sugea... Alin se ridică deodată şi trage un glonţ în aer cu pistolul cu capse.
- Bă nenorociţilor, unde-s păstăile noastre?
- Šukar dilo kurdo kocar? ( ce vreţi de la noi, răilor? )
- Bă ce zic ăştia?
- Nu ştiu mă, eu nu vorbesc franceza…
- Robert vorbeşte tu cu ei că ai făcut rusă la şcoală.
- Ceamo carante pastai ? (unde dracu aţi pus păstăile alea ?)
- Cior maţo cafti ( luaţi-le dar nu ne faceţi nimic )
- Bahtalo! ( mersi! )
Ne urcăm pe Medina şi ne ducem înapoi acasă. Ajunşi acasă ne ducem la Alin la curte, îi dăm păstăile măseimari şi ea ni le-a găit cu sos şi bucurie. Şi toţi am fost fericiţi, mai puţin ţiganii care ne-au dat email după ce am plecat spunându-ne că Hitler şi nenorocitu’ ăla de Ştroica le-au călcat curtea, ţiganii cerându-ne ajutor în schimbul a mai multor păstăi. Mâncasem prea bine să ne mai trebuiască ceva, dar odată şi odată tot ne vor mai trebui păstăi şi nu vom mai putea lua dacă Hitler şi nenorocitu ăla de Ştroica le distrugeau pe toate. Oare vor supravieţui ţiganii ? Cum va fi lumea fără păstăi? Ştroica ăsta chiar e cel mai mare nenorocit evăr sau e inventat de Robert? Va urma...