Incredibilile aventuri ale celor patru Pretenaşi…şi Nicuşor

Acest program este dedicat tuturor prietenilor mei care m-au ajutat în situaţiile limită… Pentru prietenii mei, l-am adus direct de la P.M. ( Piaţa Mare) pe inconfundabilul Nicuşor. „Zi-le nicuşor !” Acestea au fost vorbele baronului Cristian Ioan din Landul Mogoşoaiei. Toţi prietenii lui care sunt ei prietenii lui, m-ai înţeles ? îşi aţintiseră privirile pe umila scenă confecţionată din cutii de fructe, conserve, butoaie şi tarabe din piaţă. Cu un sughiţ straniu, Nicuşor îşi începu programul mult aşteptat : „ Căcaaat. Pişaat... mâini tăieeeti, picioari tăieeti , căriciooor... mă cac întrunaa, mă piş întrunaa .... Azi e sărbătoare-n sat ... Căcaaat ! Nicuşor termină programul îndelung aplauat de auditoriu. Printre prietenaşii lui Cristean se aflau Alinuţţţţ, Stemi şi Ciumegu. Însă petrecerea cu Cubety, Marety, suc Tiki la 3 litri, Viva cips se întrerupse fiindă o ploaie infernală parcă prevestea dezastrul ce va veni... 3 minute a durat ploaia .... Deodată, un cârd de warloci cu armură de Te şapte se îndreptau spre noi... deodată, Ciumegu cu forţa-i inemaginabilă a chemat în ajutor un dulap zburător, acelaşi cu care noi am plecat în aventură în clasa a IX –a de la ora de Logică şi Argumentare. Ne-am urcat toţi patru în dulap şi am zburat spre alt tărâm. Dupa jumătate de oră auzim un strigăt cunoscut: „Căcaaaaat!”… Când ne uităm sub dulapul zburător, Nicuşor abia se mai ţinea de unul dintre mânere ale dulapului. L-am ridicat şi i-am salvat viaţa lui, noi. Nicuşor plângea de bucurie, însă bucuria nu a durat mult pentru că nişte gratii păroase, aceleaşi din clasa a IX-a de la ora de Logică şi Argumentare ne-au blocat drumul… Pentru a ne salva viaţa, Stemi, se transforma în Preapuţin Măritul Iordan. Acesta, cu cădelniţa şi cu crucioiul făcu o incantaţie numit ritualul DOOM. Deodată gratiile păroase au dispărut şi Nicuşor a început un nou program pe care l-a terminat repede însă.
În trei zile de zburat cu dulapul, am mai zburat 5 * 5 zile până ce am ajuns pe tărâmul Împăratului Tişcă Marean… Erau ochelari cu dioptrie mare peste tot şi formule de la Fizică pe toate drumurile. Am mers ce am mers şi am ajuns pe cărarea ce ducea la oraşul Miop, reşedinţa Împăratului Tişcă Marean. Ca să putem înopta în regat, toţi am fost supuşi unui scurt conspect de la pagina 34... şi apoi la un test, o lucrare de control... Am lucrat la acesta cinci ore împreună, însă Tişcă Marean cu o forţă de nedescris a corectat-o şi ne-a pus nota 2.
Cu toate acestea el nu a trecut nota în catalog, decât lui Ciumegu care râdea întruna şi trântea o sticlă goală de Frutti Fresh de grefe. Am fost lăsati să dormim şi asta am făcut. Nicuşor dormea afară în grajd pentru că mirosea prea de tot...
Dis de dimineaţă am furat o raţă friptă şi am mâncat-o. Tişcă Împărat a trimis oştile după noi şi eu împreună cu prietenii mei am zburat cu dulapul mai departe. După un timp am realizat că Nicuşor nu era cu noi... ne-am uitat sub dulap şi l-am văzut. Deodată Stemi a spus: „ Am un plan!” şi ne-am întors să-l salvăm pe vornicul Nicuşor. Dar în drumul spre împărăţia lui Marean, ne-am întâlnit cu Romeo Fantastik, regele sexului, se ştieee!. El nu a vrut să ne dea drumul până nu ne-a cântat o pesă: „ Mişcă fatooou! Dă din popouu! Melodia se numea „Carolina” şi era scrisă de Marcel Pavel. Romeo ne-a dat în ajutor pe ucenicul său Madaie Foinel din Goelanda.
Ne-am bucurat de ajutorul primit, însă nu prea mult, oştile împăratului Tişcă ne suflau în ceafă. Trebuia să scăpăm de ei, aşa că am lăsat în urma noastră ceafă de porc ca să ne piardă urma... Inevitabilul se produsese! În două ore eram la poarta împărăţiei. Am intrat şi l-am văzut pe Nicuşor schingiuit, lipsit de vlagă, care abia mai putea spune; „căcat...” Tişcă Marean a zis: „ Lasă vorba-n bancă!” şi Nicuşor a făcut-o. Ciumegu a sărit la gâtul lui Marean, iar acesta, cu forţa sa mare, i-a pus 2 în catalogul său şi Ciumegu a început să plângă. Eram într-o dilemă. Am cerut un time-out ca să ne consultăm. Ce era de făcut? Am aşteptat o clipă, apoi am pus cu toţii bani şi am fost la magazin. Am luat o pungă de Viva cu vanilie şi 2 pungi de Naty cu cacao. Le-am dat lui Tişcă Marean care ne-a dat drumul tuturor şi astfel am plecat cu dulapul mai departe.
Obiectivul nostru era să ajungem înapoi acasă şi să distrugem animalele ce acoperau oraşul Făurei... Era o situaţie limită şi am hotărât să ne înarmăm de la Counter Strike. Am luat o carabină şi 4 pistoale. Lui Nicuşor nu i-am dat decât o vestă, pentru că dacă-i dădeam arme riscam să fim ucişi de el. Stemi a luat 4 pistoale, Ciumegu a luat carabina şi eu şi cu Alinuţţţţ ne-am ascuns în dulap. Warlocii i-au furat pe prietenii noştrii şi astfel, eu şi cu Alinuţţţţ am fost nevoiţi să îi salvăm. Am aflat de la Sfânta Duminică că au fost duşi la sala de sport la Balul Bobocilor. Am mers la mine acasă, ne-am îmbrăcat de petrecere, Alinuţţţţ a alunecat şi a căzut cu capul în coşul de gunoi,la fel ca Jirlău in clasa a 9a. El s-a camuflat cu gunoi şi s-a asuns în sala de sport. Eu m-am dat cu şprei, cu un botoi de şre la 50 de mii şi am plecat la petrecere.
Warlocii erau peste tot şi dansau şi se distrau bine. Nicuşor şi ceilalţi erau în sala de forţă sus. Atunci a intrat Puiu pe uşă şi a zis :„ Beeeei, ieşi afară bei !” şi folosind o schemă din Kick-Boxing, a caftit toţi warlocii, că avea brand ...şi i-a dat şi afară din sala de sport punându-le absenţe. După asta am petrecut toată noaptea, salvând orasul şi primind recunoştinţa tuturor de acolo. Această bucurie nu se putea termina decât cu un binemeritat program interpretat de Nicuşor. Căcaaaaaat !